LUMINAT², -Ă, luminați, -te, adj. 1. Care primește lumină, pe care cade lumina; plin de lumină; luminos. 2. Fig. (Despre oameni) Cu (multă) știință de carte; care înțelege, discerne, care judecă limpede; plin de înțelepciune; instruit, cultivat, învățat. ♦ Cu idei avansate, progresist. Om luminat. ♦ Lămurit, edificat. 3. (Rar) Care răspândește, emite lumină; luminos, strălucitor. ♦ Fig. (Despre față, ochi etc.) Care exprimă, radiază mulțumire, bucurie. 4. (Înv.; ca termen de reverență, adesea pe lângă cuvinte reprezentând un titlu, o calitate) Înălțat, mărit, slăvit. – V. lumina.

luminat², ~ă a [At: CORESI, EV. 115/26 / Pl: ~ați, ~e / E: lumina] 1 Care primește lumină (1) Si: luminos (2). 2 Cu ideile clarificate. 3 (Fig; d. oameni) Instruit. 4 (Îvp) Sănătos trupește și sufletește. 5 (Gmț) Ușor amețit de băutură. 6 (Îvr) Strălucitor. 7 (Fig) Vesel. 8 (Înv; fig) Respectat. 9 Edificat. 10 (Tlg; îs) Săptămâna ~ă Săptămână dintre Duminica Paștilor și Duminica Tomii. 11 (Înv) Nobil.

luminație sf [At: DLR ms / Pl: ~ii / E: rs иллюминация] (Rar) Iluminație.

LUMINAT², -Ă, luminați, -te, adj. 1. Care primește lumină, pe care cade lumina; plin de lumină; luminos. 2. Fig. (Despre oameni) Cu (multă) știință de carte; care înțelege, discerne, care judecă limpede; plin de înțelepciune; instruit, cultivat, învățat. ♦ Cu idei avansate, progresist. Oameni luminați. ♦ Lămurit, edificat. 3. (Rar) Care răspândește, emite lumină; luminos, strălucitor. ♦ Fig. (Despre față, ochi etc.) Care exprimă, radiază mulțumire, bucurie. 4. (Înv.; ca termen de reverență, adesea pe lângă cuvinte reprezentând un titlu, o calitate) Înălțat, mărit, slăvit. – V. lumina.

LUMINAT², -Ă, luminați, -te, adj. I. 1. Care primește lumină, pe care cade lumina, plin de lumină. Cameră luminată. ▭ Dasupra pimniței, un ceardac cu geamlîcul luminat. DELAVRANCEA, H. T. 279. Un zgomot lung se-nalță din culmea luminată. ALECSANDRI, P. A. 139. Seara nu poate fi mai multă frumusețe și mulțumire decît a merge cinevași a-și petrece ceasurile într-acea luminată grădină cu mulțimea oamenilor. GOLESCU, Î. 66. 2. Care răspîndește lumină; luminos, strălucitor. Vezi o masă mare-ntinsă, cu făclii prea luminate. EMINESCU, O. I 85. II. Fig. 1. (Despre oameni sau despre mintea lor) Care are posibilitatea de a înțelege, de a discerne, de a judeca limpede; plin de înțelepciune; cu educație multilaterală, instruit, cultivat. Poți fi stăpîn pe pașii tăi... liber... dacă mintea nu ți-i luminată? CAMILAR, TEM. 83. Ah! domni! alegeți oameni cu care guvernați. Din oameni cu virtute, din oameni luminați. BOLINTINEANU, O. 169. Poporul nostru nu e destul de luminat cu învățătura, dar tocmai pentru aceasta are trebuință de instituții libere ca să se poată lumina, căci supt tiranie nu se pot lumina popoarele. BĂLCESCU, O. I 352. ♦ (Mai ales despre personalități din trecut și despre manifestări ale lor) Cu idei avansate, umanitare, cu preocupare pentru progres; progresist. Poporul și cu toți acei oameni luminați și filantropi, care iau parte la suferințele lui, erau plini de nădejde în acea reformă. BĂLCESCU, O. I 143. 2. Lămurit (asupra unei probleme), edificat. Ahile, luminat, aruncă mucul de țigară și o luă la fugă. BART, E. 343. 3. (Despre față, ochi etc.) Care exprimă mulțumire, bucurie, fericire; strălucitor. Bun! spune Moș Gheorghe cu ochii luminați, bun! sîntem numai de-ai noștri, tot unul și unul! SP. POPESCU, M. G. 30. ◊ Expr. Luminat la față = cu o față care exprimă mulțumire, bucurie. Ptiu, drace! zise Nechifor Căliman, luminat la față de înțelegere. SADOVEANU, F. J. 92. 4. (Învechit, azi mai ales în basme) Epitet care însoțește uneori titlul unui demnitar, al unui cap încoronat etc. V. înălțat, mărit. Prea luminate și prea milostive pan voievoade! SADOVEANU, O. VII 75. Luminate crăișor, miluiește baba cu ceva. CREANGĂ, P. 191. Iată împăratul, Iată luminatul Cu Sînziana, Mîndra Cosinzeana. ALECSANDRI, T. I 413.

LUMINAȚIE, luminații, s. f. (Rar) Iluminație. Nu m-am plimbat eu la luminație în trăsură cu Zoe și cu nenea Zaharia în tot orașul? CARAGIALE, O. I 104.

LUMINAȚIE s.f. (Rar) Iluminație. [Cf. it. luminazione, rus. liuminațiia].

LUMINAȚIE, luminații, s. f. Iluminație. (din rus. ľuminațiia, fr. lumination)

luminat a. 1. cu lumină: casa era luminată; săptămâna luminată: cea dintre Dumineca Paștelor și a St-lui Toma; 2. clar: cu ochii luminați; 3. fig. deșteptat prin învățătură și experiență: spirit luminat, public luminat; 4. ilustru (ca titlu dat persoanelor suverane): luminate împărate! 5. purificat.

luminàție f. pop. iluminațiune. [Rus. LĬUMINAȚIĬA].

*iluminațiúne f. (lat. illuminátio, -ónis. V. luminăcĭune). Acțiunea de a ilumina. Luminĭ multe așezate simetric cu ocaziunea uneĭ sărbărĭ. Fig. Lumină (inspirațiune) subită pe care, după cum se crede, Dumnezeŭ o răspîndește une-orĭ în suflet. – Și -áție. Pop. lumináție (rus. lĭumináciĭa). V. dunanma.

luminát, -ă adj. Plin de lumină, iluminat: cameră luminată. Fig. Vesel, fericit (în opoz. cu posomorît, întunecat): o față luminată. Ilustru (titlu dat odinioară suveranilor): luminate împărate! Săptămîna luminată, aceĭa în care e Paștele. Adv. Cu strălucire, cu splendoare: l-a primit foarte luminat (Șincaĭ).

*lumináție, V. iluminațiune.

luminație (desp. -ți-e) s. f., art. luminația (desp. -ți-a), g.-d. art. luminației; pl. luminații, art. luminațiile (desp. -ți-i-) corectat(ă)

luminație (-ți-e) s. f., art. luminația (-ți-a), g.-d. art. luminației; pl. luminații, art. luminațiile (-ți-i)

luminat adj. m., pl. luminați; f. sg. luminată, pl. luminate

luminație s. f. (sil. -ți-e), art. luminația (sil. -ți-a), g.-d. art. luminației; pl. luminații, art. luminațiile (sil. -ți-i-)

LUMINAT adj. (înv. și reg.) vederos. (Spațiu ~.)

LUMINAT adj. v. citit, erudit, învățat, savant.

LUMINAȚIE s. v. iluminație.

luminat², -ă adj., adv. I adj. 1 (despre spații, obiecte) <înv. și reg.> vederos. În timpul nopții, holul blocului rămâne luminat. 2 (înv. și pop.; despre aștri, despre luciul apelor sau despre metale, obiecte, suprafețe lucioase, pietre prețioase etc.) v. Briant. Licăritor². Lucios. Lucitor. Luciu². Scânteietor. Sclipitor. Strălucit. Strălucitor. 3 fig. (rar; despre culori, nuanțe) v. Aprins². Incendiar. Intens. Împurpurat. Strălucitor. Viu. 4 fig. (înv.; despre lucruri, obiecte de îmbrăcăminte etc.) v. Bogat. Luxos. Prețios. Princiar. Scump. II adj. (înv. și pop.; precedă adesea termenul calificat) 1 (ca termen respectuos de adresare către domnitori, mari demnitari, mari prelați etc.; de obicei precedat de „prea”) v. Ilustrisim. Mărit³. Prealuminat. Preamărit. Preaslăvit. Serenisim. Slăvit. 2 (mai ales în titulatura dată Divinității, suveranilor sau prelaților) v. Lăudat. Mărit³. Preaînălțat. Prealuminat. Preamărit. Preaslăvit. Proslăvit. Slăvit. Venerat. III adj. fig. 1 (despre oameni) citit², cult², cultivat, doct, erudit, învățat², savant. Studenții îl apreciază pentru că este un profesor luminat. 2 (despre personalități) progresist. Nicolae Bălcescu a fost unul dintre intelectualii luminați ai epocii sale. Milescu a fost unul dintre cei mai luminați boieri ai țării. 3 (despre curente, mișcări, publicații etc.) progresist. Școala Ardeleană a fost o mișcare luminată în Transilvania. O publicație luminată promovează și susține progresul social, economic, politic și cultural. 4 (despre oameni) clarificat, dumirit, edificat, lămurit. Luminat, a întrerupt orice legătură cu el. 5 (înv. și pop.; despre oameni sau despre inima, sufletul etc. lor) v. Bucuros. Mulțumit. Satisfăcut. Vesel. Voios. 6 (înv. și pop.; despre zile de sărbătoare, praznice, sărbători etc.) v. Binecuvântat. Glorificat. Lăudat. Mărit³. Preamărit. Preaslăvit. Proslăvit. Slăvit. 7 (înv. și pop.; despre fapte, evenimente, stări, despre calitatea unor produse, despre creații, manifestări etc. ale oamenilor sau, p. ext., despre oameni) v. Desăvârșit. Excelent. Excepțional. Extraordinar. Fabulos. Fantastic. Fenomenal. Formidabil. Grozav. Ideal. Magistral. Minunat. Nemaipomenit. Perfect. Splendid. Sublim. Superb. 8 (pop. și fam.; despre ochi privire) v. Aprins². Fulgurant, Înfocat. Învăpăiat. Licăritor². Lucios. Lucitor. Scăpărător. Scânteietor. Sclipitor. Strălucitor. Umed. Umezit². 9 (înv.; despre familie, neam, nume, viță) v. Ales². Aristocrat. Aristocratic. Bun. Distins. Ilustru. Înalt. Mare¹. Nobil. Slăvit. 10 (în opoz. cu „confuz”, „încurcat”; înv.; despre idei, informații, concepții, argumente, reprezentări de fapte etc.) v. Clar. Coerent. Comprehensibil. Comprehensiv. Deslușit. Explicit. Expres². Inteligibil. Lămurit. Limpede. Luminos. Net². Precis. Răspicat. Transparent. IV adv. (modal) 1 (pop.; în legătură cu vb. ale percepției, ale distingerii) v. Bine. Clar. Deslușit. Distinct. Lămurit. Limpede. 2 (înv.) v. Convingător. Elocvent. Serios.

LUMINAT adj. (înv. și reg.) vederos. (Spațiu ~.)

luminație s. v. ILUMINAȚIE.

Luminat ≠ întunecat

lumináție, luminații, s.f. (reg.) Iluminație; ziua cu luminile (1 noiembrie): „Să duc la morminte flori și cu lumini. Luminile să aprind pă morminte. Duc colaci și îi dau la săraci” (Bilțiu, 2009: 44). ■ Sărbătoare specifică în Ardeal. – Din rus (il)liuminațiia (Șăineanu, DEX).