luminație sf [At: DLR ms / Pl: ~ii / E: rs иллюминация] (Rar) Iluminație.

LUMINAȚIE, luminații, s. f. (Rar) Iluminație. Nu m-am plimbat eu la luminație în trăsură cu Zoe și cu nenea Zaharia în tot orașul? CARAGIALE, O. I 104.

LUMINAȚIE s.f. (Rar) Iluminație. [Cf. it. luminazione, rus. liuminațiia].

LUMINAȚIE, luminații, s. f. Iluminație. (din rus. ľuminațiia, fr. lumination)

luminàție f. pop. iluminațiune. [Rus. LĬUMINAȚIĬA].

*lumináție, V. iluminațiune.

*iluminațiúne f. (lat. illuminátio, -ónis. V. luminăcĭune). Acțiunea de a ilumina. Luminĭ multe așezate simetric cu ocaziunea uneĭ sărbărĭ. Fig. Lumină (inspirațiune) subită pe care, după cum se crede, Dumnezeŭ o răspîndește une-orĭ în suflet. – Și -áție. Pop. lumináție (rus. lĭumináciĭa). V. dunanma.

luminație (desp. -ți-e) s. f., art. luminația (desp. -ți-a), g.-d. art. luminației; pl. luminații, art. luminațiile (desp. -ți-i-) corectat(ă)

luminație (-ți-e) s. f., art. luminația (-ți-a), g.-d. art. luminației; pl. luminații, art. luminațiile (-ți-i)

luminație s. f. (sil. -ți-e), art. luminația (sil. -ți-a), g.-d. art. luminației; pl. luminații, art. luminațiile (sil. -ți-i-)

LUMINAȚIE s. v. iluminație.

luminație s. v. ILUMINAȚIE.

lumináție, luminații, s.f. (reg.) Iluminație; ziua cu luminile (1 noiembrie): „Să duc la morminte flori și cu lumini. Luminile să aprind pă morminte. Duc colaci și îi dau la săraci” (Bilțiu, 2009: 44). ■ Sărbătoare specifică în Ardeal. – Din rus (il)liuminațiia (Șăineanu, DEX).