LUCRĂTOR, -OARE, lucrători, -oare, adj., s. m. și f. I. Adj. 1. Care lucrează, care muncește. 2. (Despre zile) în care se lucrează, de lucru. 3. (înv.; despre plantațiile de vie) Care dă rod. ♦ (Despre mine) Care poate fi exploatat, care este în activitate. II. S. m. și f. Persoană care muncește (într-un anumit domeniu); p. gener. orice om care muncește. – Lucra + suf. -ător.

lucrător, ~oare [At: CORESI, EV. 192/2 / V: (înv) ~iu / Pl: ~i, ~oare / E: lucra + -tor] 1 a (Înv) Care are efect benefic. 2 a (Înv; d. oameni) Care desfășoară o activitate într-o direcție oarecare. 3 smf (Îvr; îc) Împreună-~ Colaborator. 4 smf (Îvr; îc) În-condeiu-lucrătoriu Scriitor. 5 a (Înv; d. legi) Care este în vigoare. 6-7 smf, a (Persoană) care muncește într-un anumit domeniu. 8 a (Pop; d. oameni) Care muncește mult și repede Si: activ, harnic. 9 a (Iuz; îs) Clasa ~ Clasa muncitoare. 10-11 sf, a (D. zile; îoc sărbătoare) (Zi) în care se lucrează. 12 a (Înv; d. pământ, vie etc.) Care se cultivă. 13 smf (Spc) Persoană care muncește pentru a produce bunuri materiale Si: muncitor. 14 smf (Îs) ~ de pământ Agricultor. 15 smf (Îoc ~ necalificat sau îoc ucenic; îs) ~ calificat Muncitor care a dobândit toate cunoștințele necesare exercitării meseriei. 16 a (D. mine) Care poate fi exploatat. 17 a (Pex; d. mine) Care este încă în activitate. 18 sm (Înv; fig; ccd) Slujitor al lui Dumnezeu. 19 sf (Ban; Trs) Atelier.

LUCRĂTOR, -OARE, lucrători, -oare, adj., s. m. și f. I. Adj. 1. Care lucrează, care muncește. 2. (Despre zile) În care se lucrează, de lucru. 3. (Înv.; despre plantațiile de vie) Care dă rod. ♦ (Despre mine) Care poate fi exploatat, care este în activitate. II. S. m. și f. Persoană care muncește producând bunuri materiale; p. gener. orice om care muncește (într-un anumit domeniu). – Lucra + suf. -ător.

LUCRĂTOR², -OARE, lucrători, -oare, s. m. și f. Persoană care se ocupă cu munca de producție a bunurilor materiale, p. ext. orice om care muncește. V. muncitor. Lucrătorii științifici ai Academiei R.P.R., folosind din plin cuceririle științei sovietice, s-au preocupat de asemenea de rezolvarea problemelor științifice legate de dezvoltarea industriei bunurilor de larg consum. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 368, 5/2. Nu mai avea mult să iasă lucrătoare. PAS, Z. I 123.

LUCRĂTOR¹, -OARE, lucrători, -oare, adj. 1. Care lucrează, care muncește (mult, repede); activ, harnic. Fost-am fost la șezătoare, Unde-s fete lucrătoare. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 423. 2. (Despre zile) Care este destinat lucrului, în care se lucrează. Fusese un noroc că focul izbucnise într-o zi lucrătoare. CAMIL PETRESCU, O. II 227. Era într-o zi de sărbătoare, și el umbla îmbrăcat ca în zi lucrătoare. SANDU-ALDEA, D. N. 183. Toată vara m-am rugat De bogații cei din sat Să-mi dea plugul ca să ar. Mi-a fost ruga în zadar... Săracul n-are soare, Nici zile de sărbătoare, Ci tot zile lucrătoare. ALECSANDRI, P. P. 169. 3. (Învechit, despre plantații) Care poate fi lucrat, cultivat, care dă rod. Erau puse spre vînzare... patru vii lucrătoare. FILIMON, C. 231. ♦ (Despre mine) Care poate fi exploatat, care este în activitate. Puțurile din care se scoate sare se împart în ocne lucrătoare și ocne părăsite. FILIMON, C. 302.

lucrător s. m. Securist ◊ „Autorii recentelor confesiuni pro domo menționează termeni precum ofițeri de securitate, lucrători (uitând că lucrător are la bază rus. politruk), cadre (ale Securității).” Al. Niculescu, Ap. 8/95 p. 15 (din lucrător [al Securității])

LUCRĂTOR² ~oare (~ori, ~oare) m. și f. Persoană care lucrează într-un anumit domeniu, producând bunuri materiale; muncitor. /a lucra + suf. ~tor

LUCRĂTOR¹ ~oare (~ori, ~oare) 1) Care lucrează mult; harnic. 2) (despre zile) Care este de lucru. 3) (despre mine) Care poate fi exploatat. /a lucra + suf. ~tor

lucrător a. și m. care lucrează: albine lucrătoare, lucrătorii binalei.

lucrătór, -oáre adj. Care lucrează, harnic, activ: om lucrător. Subst. Muncitor, acela care trăĭește lucrînd cu mînile: lucrătorĭ agricolĭ, industrialĭ. Albine lucrătoare, care nu-s trîntorĭ, nicĭ regine, ci culeg mĭere. S. f., pl. orĭ. Ban. Atelier.

lucrătoriu, ~ie smf, a vz lucrător

lucrător (desp. lu-cră-) adj. m., s. m., pl. lucrători; adj. f., s. f. sg. și pl. lucrătoare

lucrător (lu-cră-) adj. m., s. m., pl. lucrători; adj. f., s. f. sg. și pl. lucrătoare

lucrător adj. m., s. m. (sil. -cră-), pl. lucrători; f. sg. și pl. lucrătoare

ASOCIAȚIA GENERALĂ A LUCRĂTORILOR DIN ROMÂNIA, organizație muncitorească profesională de ajutor reciproc. A activat între 1872-1873.

ASOCIAȚIA GENERALĂ A LUCRĂTORILOR DIN TIMIȘOARA, prima organizație muncitorească cu caracter politic din România. Creată în 1868, a avut strînse legături cu Internaționala I. Dizolvată în 1872.

ASOCIAȚIA LUCRĂTORILOR TIPOGRAFICI DIN BUCUREȘTI, prima asociație profesională din România înființată în 1858, sub numele de Casa de Prevedere și Economii a Lucrătorilor Tipografi; s-a dezorganizat în 1871. Reorganizată în 1879 sub numele de Deșteptarea.

LUCRĂTORUL ROMÂN, gazetă săptămânală, organ al Asociației generale a lucrătorilor din România. A apărut la București (1872-1873), militând pentru ideea unirii lucrătorilor în organizații muncitorești.

LUCRĂTOR adj. v. activ, harnic, muncitor, neobosit, neostenit, productiv, roditor, silitor, sârguincios, sârguitor, vrednic, zelos.

LUCRĂTOR s. v. muncitor.

LUCRĂTOR adj. (înv.) prost. (Zile ~oare și zile de sărbătoare.)

lucrător, -oare s.m., s.f., s.n., adj. I 1 s.m., s.f. muncitor, <livr.> artefice, <înv.> robotnic, uvrier. Are lucrători buni în firma sa de construcții. 2 s.m. (adm.) lucrător al statului = funcționar, slujbaș, <astăzi rar> amploiat, <înv. și reg.> tist, <înv.> mădular, oficial, <înv.; peior.> clănțău, <deprec.> scârțâitor. Adesea, lucrătorii statului din administrație nu sunt binevoitori cu publicul; 3 s.m. (agric.) lucrător agricol = lucrător al pământului = lucrător de câmp = lucrător de ogoare = lucrător de pământ = agrarian, agricultor, plugar, <înv.> lucrător la câmp, lucrător la pământ. Cea mai mare nenorocire pentru lucrătorii agricoli este seceta; (înv.) lucrător la câmp = lucrător la pământ v. Agrarian. Agricultor. Lucrător agricol. Lucrător al pământului. Lucrător de câmp. Lucrător de ogoare. Lucrător de pământ. Plugar. 4 s.m. (mar.; rar) lucrător pe mare v. Marinar. Matelot. Matroz. Vaporean; (reg.) lucrător de vapor = (art.) lucrătorul haieului v. Marinar. Matelot. Matroz. Vaporean. 5 s.m. (relig.; înv. și pop.) lucrător al viei Domnului = lucrător al viei lui Hristos = lucrător în via Domnului v. Pastor. Părinte. Preot. Sacerdot. 6 s.m. (reg.) lucrător cu brațele = lucrător cu mâinile = lucrător cu sloboda = lucrător cu ziua = lucrător de zi v. a Pălmaș; b Diurnist. Ziler. 7 s.m. (înv.; lit.) lucrător cu pana = lucrător în condei v. Literat. Om de litere. Scriitor. II adj. 1 (despre intervale de timp) <înv.> prost. În zilele lucrătoare nu are timp de vizite. 2 (rar, despre oameni) v. Activ. Harnic. Industrios. Laborios. Muncitor. Neobosit. Neostenit. Sârguincios. Sârguitor. Silitor. Străduitor. Vrednic. Zelos. 3 (înv.; mai ales despre oameni) v. Activ. Dinamic. Energic. 4 (înv.; despre plante, culturi etc.) v. Productiv. Roditor. 5 (înv.) v. Amplificat. Crescut². Dezvoltat. Extins. Îmbogățit. Lărgit. Mărit³. III (reg.) 1 s.f., s.n. v. Atelier. 2 s.f. v. Fierărie¹. 3 s.f. (ferov.) v. Locomotivă. Mașină. IV s.f. (gram.; înv.) v. Acuzativ. Caz acuzativ.

LUCRĂTOR s. muncitor, (înv.) uvrier. (~ într-o uzină.)

LUCRĂTOR adj. (înv.) prost. (Zile ~ și zile de sărbătoare.)

lucrător adj. v. ACTIV. HARNIC. MUNCITOR. NEOBOSIT. NEOSTENIT. PRODUCTIV. RODITOR. SILITOR. SÎRGUINCIOS. SÎRGUITOR. VREDNIC. ZELOS.

Lucrător ≠ nelucrător

lucrătoriu, s.n. – (arh.) Plug (atestat sec. XV, în Maramureș, cf. R. Popa, 1970: 125). – Din lucra (< lat. lucrare, Pușcariu, cf. DER; sau lat. lucubrare, Densusianu, cf. DEX) + suf. -toriu.

lucrătoriu, s.n. – (înv.) Plug (atestat sec. XV, în Maramureș, cf. R. Popa 1970: 125). – Din lucra (< lat. lucrare, Pușcariu cf. DER; sau lat. lucubrare, Densusianu cf. DEX) + -toriu.