LUCRĂTÓR, -OÁRE, lucrători, -oare, adj., s. m. și f. I. Adj. 1. Care lucrează, care muncește. 2. (Despre zile) în care se lucrează, de lucru. 3. (înv.; despre plantațiile de vie) Care dă rod. ♦ (Despre mine) Care poate fi exploatat, care este în activitate. II. S. m. și f. Persoană care muncește (într-un anumit domeniu); p. gener. orice om care muncește. – Lucra + suf. -ător.

lucrător, ~oare [At: CORESI, EV. 192/2 / V: (înv) ~iu / Pl: ~i, ~oare / E: lucra + -tor] 1 a (Înv) Care are efect benefic. 2 a (Înv; d. oameni) Care desfășoară o activitate într-o direcție oarecare. 3 smf (Îvr; îc) Împreună-~ Colaborator. 4 smf (Îvr; îc) În-condeiu-lucrătoriu Scriitor. 5 a (Înv; d. legi) Care este în vigoare. 6-7 smf, a (Persoană) care muncește într-un anumit domeniu. 8 a (Pop; d. oameni) Care muncește mult și repede Si: activ, harnic. 9 a (Iuz; îs) Clasa ~ Clasa muncitoare. 10-11 sf, a (D. zile; îoc sărbătoare) (Zi) în care se lucrează. 12 a (Înv; d. pământ, vie etc.) Care se cultivă. 13 smf (Spc) Persoană care muncește pentru a produce bunuri materiale Si: muncitor. 14 smf (Îs) ~ de pământ Agricultor. 15 smf (Îoc ~ necalificat sau îoc ucenic; îs) ~ calificat Muncitor care a dobândit toate cunoștințele necesare exercitării meseriei. 16 a (D. mine) Care poate fi exploatat. 17 a (Pex; d. mine) Care este încă în activitate. 18 sm (Înv; fig; ccd) Slujitor al lui Dumnezeu. 19 sf (Ban; Trs) Atelier.

LUCRĂTÓR, -OÁRE, lucrători, -oare, adj., s. m. și f. I. Adj. 1. Care lucrează, care muncește. 2. (Despre zile) În care se lucrează, de lucru. 3. (Înv.; despre plantațiile de vie) Care dă rod. ♦ (Despre mine) Care poate fi exploatat, care este în activitate. II. S. m. și f. Persoană care muncește producând bunuri materiale; p. gener. orice om care muncește (într-un anumit domeniu). – Lucra + suf. -ător.

LUCRĂTÓR², -OÁRE, lucrători, -oare, s. m. și f. Persoană care se ocupă cu munca de producție a bunurilor materiale, p. ext. orice om care muncește. V. muncitor. Lucrătorii științifici ai Academiei R.P.R., folosind din plin cuceririle științei sovietice, s-au preocupat de asemenea de rezolvarea problemelor științifice legate de dezvoltarea industriei bunurilor de larg consum. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 368, 5/2. Nu mai avea mult să iasă lucrătoare. PAS, Z. I 123.

LUCRĂTÓR¹, -OÁRE, lucrători, -oare, adj. 1. Care lucrează, care muncește (mult, repede); activ, harnic. Fost-am fost la șezătoare, Unde-s fete lucrătoare. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 423. 2. (Despre zile) Care este destinat lucrului, în care se lucrează. Fusese un noroc că focul izbucnise într-o zi lucrătoare. CAMIL PETRESCU, O. II 227. Era într-o zi de sărbătoare, și el umbla îmbrăcat ca în zi lucrătoare. SANDU-ALDEA, D. N. 183. Toată vara m-am rugat De bogații cei din sat Să-mi dea plugul ca să ar. Mi-a fost ruga în zadar... Săracul n-are soare, Nici zile de sărbătoare, Ci tot zile lucrătoare. ALECSANDRI, P. P. 169. 3. (Învechit, despre plantații) Care poate fi lucrat, cultivat, care dă rod. Erau puse spre vînzare... patru vii lucrătoare. FILIMON, C. 231. ♦ (Despre mine) Care poate fi exploatat, care este în activitate. Puțurile din care se scoate sare se împart în ocne lucrătoare și ocne părăsite. FILIMON, C. 302.

lucrătór s. m. Securist ◊ „Autorii recentelor confesiuni pro domo menționează termeni precum ofițeri de securitate, lucrători (uitând că lucrător are la bază rus. politruk), cadre (ale Securității).” Al. Niculescu, Ap. 8/95 p. 15 (din lucrător [al Securității])

LUCRĂTÓR² ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. Persoană care lucrează într-un anumit domeniu, producând bunuri materiale; muncitor. /a lucra + suf. ~tor

LUCRĂTÓR¹ ~oáre (~óri, ~oáre) 1) Care lucrează mult; harnic. 2) (despre zile) Care este de lucru. 3) (despre mine) Care poate fi exploatat. /a lucra + suf. ~tor

lucrător a. și m. care lucrează: albine lucrătoare, lucrătorii binalei.

lucrătór, -oáre adj. Care lucrează, harnic, activ: om lucrător. Subst. Muncitor, acela care trăĭește lucrînd cu mînile: lucrătorĭ agricolĭ, industrialĭ. Albine lucrătoare, care nu-s trîntorĭ, nicĭ regine, ci culeg mĭere. S. f., pl. orĭ. Ban. Atelier.

lucrătoriu, ~ie smf, a vz lucrător

lucrătór (lu-cră-) adj. m., s. m., pl. lucrătóri; adj. f., s. f. sg. și pl. lucrătoáre

lucrătór adj. m., s. m. (sil. -cră-), pl. lucrătóri; f. sg. și pl. lucrătoáre

LUCRĂTÓR adj. (înv.) prost. (Zile ~oare și zile de sărbătoare.)

LUCRĂTÓR s. v. muncitor.

LUCRĂTÓR adj. v. activ, harnic, muncitor, neobosit, neostenit, productiv, roditor, silitor, sârguincios, sârguitor, vrednic, zelos.

LUCRĂTOR adj. (înv.) prost. (Zile ~ și zile de sărbătoare.)

LUCRĂTOR s. muncitor, (înv.) uvrier. (~ într-o uzină.)

lucrător adj. v. ACTIV. HARNIC. MUNCITOR. NEOBOSIT. NEOSTENIT. PRODUCTIV. RODITOR. SILITOR. SÎRGUINCIOS. SÎRGUITOR. VREDNIC. ZELOS.

Lucrător ≠ nelucrător