LUCRĂTOR¹, -OARE, lucrători, -oare, adj. 1. Care lucrează, care muncește (mult, repede); activ, harnic. Fost-am fost la șezătoare, Unde-s fete lucrătoare. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 423. 2. (Despre zile) Care este destinat lucrului, în care se lucrează. Fusese un noroc că focul izbucnise într-o zi lucrătoare. CAMIL PETRESCU, O. II 227. Era într-o zi de sărbătoare, și el umbla îmbrăcat ca în zi lucrătoare. SANDU-ALDEA, D. N. 183. Toată vara m-am rugat De bogații cei din sat Să-mi dea plugul ca să ar. Mi-a fost ruga în zadar... Săracul n-are soare, Nici zile de sărbătoare, Ci tot zile lucrătoare. ALECSANDRI, P. P. 169. 3. (Învechit, despre plantații) Care poate fi lucrat, cultivat, care dă rod. Erau puse spre vînzare... patru vii lucrătoare. FILIMON, C. 231. ♦ (Despre mine) Care poate fi exploatat, care este în activitate. Puțurile din care se scoate sare se împart în ocne lucrătoare și ocne părăsite. FILIMON, C. 302.