LUCRĂTOR, -OARE, lucrători, -oare, adj., s. m. și f. I. Adj. 1. Care lucrează, care muncește. 2. (Despre zile) în care se lucrează, de lucru. 3. (înv.; despre plantațiile de vie) Care dă rod. ♦ (Despre mine) Care poate fi exploatat, care este în activitate. II. S. m. și f. Persoană care muncește (într-un anumit domeniu); p. gener. orice om care muncește. – Lucra + suf. -ător.

lucrător, ~oare [At: CORESI, EV. 192/2 / V: (înv) ~iu / Pl: ~i, ~oare / E: lucra + -tor] 1 a (Înv) Care are efect benefic. 2 a (Înv; d. oameni) Care desfășoară o activitate într-o direcție oarecare. 3 smf (Îvr; îc) Împreună-~ Colaborator. 4 smf (Îvr; îc) În-condeiu-lucrătoriu Scriitor. 5 a (Înv; d. legi) Care este în vigoare. 6-7 smf, a (Persoană) care muncește într-un anumit domeniu. 8 a (Pop; d. oameni) Care muncește mult și repede Si: activ, harnic. 9 a (Iuz; îs) Clasa ~ Clasa muncitoare. 10-11 sf, a (D. zile; îoc sărbătoare) (Zi) în care se lucrează. 12 a (Înv; d. pământ, vie etc.) Care se cultivă. 13 smf (Spc) Persoană care muncește pentru a produce bunuri materiale Si: muncitor. 14 smf (Îs) ~ de pământ Agricultor. 15 smf (Îoc ~ necalificat sau îoc ucenic; îs) ~ calificat Muncitor care a dobândit toate cunoștințele necesare exercitării meseriei. 16 a (D. mine) Care poate fi exploatat. 17 a (Pex; d. mine) Care este încă în activitate. 18 sm (Înv; fig; ccd) Slujitor al lui Dumnezeu. 19 sf (Ban; Trs) Atelier.

LUCRĂTOR, -OARE, lucrători, -oare, adj., s. m. și f. I. Adj. 1. Care lucrează, care muncește. 2. (Despre zile) În care se lucrează, de lucru. 3. (Înv.; despre plantațiile de vie) Care dă rod. ♦ (Despre mine) Care poate fi exploatat, care este în activitate. II. S. m. și f. Persoană care muncește producând bunuri materiale; p. gener. orice om care muncește (într-un anumit domeniu). – Lucra + suf. -ător.

LUCRĂTOR¹, -OARE, lucrători, -oare, adj. 1. Care lucrează, care muncește (mult, repede); activ, harnic. Fost-am fost la șezătoare, Unde-s fete lucrătoare. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 423. 2. (Despre zile) Care este destinat lucrului, în care se lucrează. Fusese un noroc că focul izbucnise într-o zi lucrătoare. CAMIL PETRESCU, O. II 227. Era într-o zi de sărbătoare, și el umbla îmbrăcat ca în zi lucrătoare. SANDU-ALDEA, D. N. 183. Toată vara m-am rugat De bogații cei din sat Să-mi dea plugul ca să ar. Mi-a fost ruga în zadar... Săracul n-are soare, Nici zile de sărbătoare, Ci tot zile lucrătoare. ALECSANDRI, P. P. 169. 3. (Învechit, despre plantații) Care poate fi lucrat, cultivat, care dă rod. Erau puse spre vînzare... patru vii lucrătoare. FILIMON, C. 231. ♦ (Despre mine) Care poate fi exploatat, care este în activitate. Puțurile din care se scoate sare se împart în ocne lucrătoare și ocne părăsite. FILIMON, C. 302.

LUCRĂTOR¹ ~oare (~ori, ~oare) 1) Care lucrează mult; harnic. 2) (despre zile) Care este de lucru. 3) (despre mine) Care poate fi exploatat. /a lucra + suf. ~tor

lucrător a. și m. care lucrează: albine lucrătoare, lucrătorii binalei.

lucrătór, -oáre adj. Care lucrează, harnic, activ: om lucrător. Subst. Muncitor, acela care trăĭește lucrînd cu mînile: lucrătorĭ agricolĭ, industrialĭ. Albine lucrătoare, care nu-s trîntorĭ, nicĭ regine, ci culeg mĭere. S. f., pl. orĭ. Ban. Atelier.

lucrător (desp. lu-cră-) adj. m., s. m., pl. lucrători; adj. f., s. f. sg. și pl. lucrătoare

lucrător (lu-cră-) adj. m., s. m., pl. lucrători; adj. f., s. f. sg. și pl. lucrătoare

lucrător adj. m., s. m. (sil. -cră-), pl. lucrători; f. sg. și pl. lucrătoare

LUCRĂTOR adj. (înv.) prost. (Zile ~oare și zile de sărbătoare.)

LUCRĂTOR adj. v. activ, harnic, muncitor, neobosit, neostenit, productiv, roditor, silitor, sârguincios, sârguitor, vrednic, zelos.

lucrător, -oare s.m., s.f., s.n., adj. I 1 s.m., s.f. muncitor, <livr.> artefice, <înv.> robotnic, uvrier. Are lucrători buni în firma sa de construcții. 2 s.m. (adm.) lucrător al statului = funcționar, slujbaș, <astăzi rar> amploiat, <înv. și reg.> tist, <înv.> mădular, oficial, <înv.; peior.> clănțău, <deprec.> scârțâitor. Adesea, lucrătorii statului din administrație nu sunt binevoitori cu publicul; 3 s.m. (agric.) lucrător agricol = lucrător al pământului = lucrător de câmp = lucrător de ogoare = lucrător de pământ = agrarian, agricultor, plugar, <înv.> lucrător la câmp, lucrător la pământ. Cea mai mare nenorocire pentru lucrătorii agricoli este seceta; (înv.) lucrător la câmp = lucrător la pământ v. Agrarian. Agricultor. Lucrător agricol. Lucrător al pământului. Lucrător de câmp. Lucrător de ogoare. Lucrător de pământ. Plugar. 4 s.m. (mar.; rar) lucrător pe mare v. Marinar. Matelot. Matroz. Vaporean; (reg.) lucrător de vapor = (art.) lucrătorul haieului v. Marinar. Matelot. Matroz. Vaporean. 5 s.m. (relig.; înv. și pop.) lucrător al viei Domnului = lucrător al viei lui Hristos = lucrător în via Domnului v. Pastor. Părinte. Preot. Sacerdot. 6 s.m. (reg.) lucrător cu brațele = lucrător cu mâinile = lucrător cu sloboda = lucrător cu ziua = lucrător de zi v. a Pălmaș; b Diurnist. Ziler. 7 s.m. (înv.; lit.) lucrător cu pana = lucrător în condei v. Literat. Om de litere. Scriitor. II adj. 1 (despre intervale de timp) <înv.> prost. În zilele lucrătoare nu are timp de vizite. 2 (rar, despre oameni) v. Activ. Harnic. Industrios. Laborios. Muncitor. Neobosit. Neostenit. Sârguincios. Sârguitor. Silitor. Străduitor. Vrednic. Zelos. 3 (înv.; mai ales despre oameni) v. Activ. Dinamic. Energic. 4 (înv.; despre plante, culturi etc.) v. Productiv. Roditor. 5 (înv.) v. Amplificat. Crescut². Dezvoltat. Extins. Îmbogățit. Lărgit. Mărit³. III (reg.) 1 s.f., s.n. v. Atelier. 2 s.f. v. Fierărie¹. 3 s.f. (ferov.) v. Locomotivă. Mașină. IV s.f. (gram.; înv.) v. Acuzativ. Caz acuzativ.

LUCRĂTOR adj. (înv.) prost. (Zile ~ și zile de sărbătoare.)

lucrător adj. v. ACTIV. HARNIC. MUNCITOR. NEOBOSIT. NEOSTENIT. PRODUCTIV. RODITOR. SILITOR. SÎRGUINCIOS. SÎRGUITOR. VREDNIC. ZELOS.

Lucrător ≠ nelucrător