3 intrări

23 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LUCRĂTOÁRE s. f. (Transilv., Ban.) Atelier. Se vedea în lucrătoare, muncind cît șapte. POPOVICI-BĂNĂȚEANU, V. M. 32.

LUCRĂTÓR, -OÁRE, lucrători, -oare, adj., s. m. și f. I. Adj. 1. Care lucrează, care muncește. 2. (Despre zile) în care se lucrează, de lucru. 3. (înv.; despre plantațiile de vie) Care dă rod. ♦ (Despre mine) Care poate fi exploatat, care este în activitate. II. S. m. și f. Persoană care muncește (într-un anumit domeniu); p. gener. orice om care muncește. – Lucra + suf. -ător.

lucrător, ~oare [At: CORESI, EV. 192/2 / V: (înv) ~iu / Pl: ~i, ~oare / E: lucra + -tor] 1 a (Înv) Care are efect benefic. 2 a (Înv; d. oameni) Care desfășoară o activitate într-o direcție oarecare. 3 smf (Îvr; îc) Împreună-~ Colaborator. 4 smf (Îvr; îc) În-condeiu-lucrătoriu Scriitor. 5 a (Înv; d. legi) Care este în vigoare. 6-7 smf, a (Persoană) care muncește într-un anumit domeniu. 8 a (Pop; d. oameni) Care muncește mult și repede Si: activ, harnic. 9 a (Iuz; îs) Clasa ~ Clasa muncitoare. 10-11 sf, a (D. zile; îoc sărbătoare) (Zi) în care se lucrează. 12 a (Înv; d. pământ, vie etc.) Care se cultivă. 13 smf (Spc) Persoană care muncește pentru a produce bunuri materiale Si: muncitor. 14 smf (Îs) ~ de pământ Agricultor. 15 smf (Îoc ~ necalificat sau îoc ucenic; îs) ~ calificat Muncitor care a dobândit toate cunoștințele necesare exercitării meseriei. 16 a (D. mine) Care poate fi exploatat. 17 a (Pex; d. mine) Care este încă în activitate. 18 sm (Înv; fig; ccd) Slujitor al lui Dumnezeu. 19 sf (Ban; Trs) Atelier.

LUCRĂTÓR, -OÁRE, lucrători, -oare, adj., s. m. și f. I. Adj. 1. Care lucrează, care muncește. 2. (Despre zile) În care se lucrează, de lucru. 3. (Înv.; despre plantațiile de vie) Care dă rod. ♦ (Despre mine) Care poate fi exploatat, care este în activitate. II. S. m. și f. Persoană care muncește producând bunuri materiale; p. gener. orice om care muncește (într-un anumit domeniu). – Lucra + suf. -ător.

LUCRĂTÓR1, -OÁRE, lucrători, -oare, adj. 1. Care lucrează, care muncește (mult, repede); activ, harnic. Fost-am fost la șezătoare, Unde-s fete lucrătoare. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 423. 2. (Despre zile) Care este destinat lucrului, în care se lucrează. Fusese un noroc că focul izbucnise într-o zi lucrătoare. CAMIL PETRESCU, O. II 227. Era într-o zi de sărbătoare, și el umbla îmbrăcat ca în zi lucrătoare. SANDU-ALDEA, D. N. 183. Toată vara m-am rugat De bogații cei din sat Să-mi dea plugul ca să ar. Mi-a fost ruga în zadar... Săracul n-are soare, Nici zile de sărbătoare, Ci tot zile lucrătoare. ALECSANDRI, P. P. 169. 3. (Învechit, despre plantații) Care poate fi lucrat, cultivat, care dă rod. Erau puse spre vînzare... patru vii lucrătoare. FILIMON, C. 231. ♦ (Despre mine) Care poate fi exploatat, care este în activitate. Puțurile din care se scoate sare se împart în ocne lucrătoare și ocne părăsite. FILIMON, C. 302.

LUCRĂTÓR2, -OÁRE, lucrători, -oare, s. m. și f. Persoană care se ocupă cu munca de producție a bunurilor materiale, p. ext. orice om care muncește. V. muncitor. Lucrătorii științifici ai Academiei R.P.R., folosind din plin cuceririle științei sovietice, s-au preocupat de asemenea de rezolvarea problemelor științifice legate de dezvoltarea industriei bunurilor de larg consum. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 368, 5/2. Nu mai avea mult să iasă lucrătoare. PAS, Z. I 123.

LUCRĂTÓR1 ~oáre (~óri, ~oáre) 1) Care lucrează mult; harnic. 2) (despre zile) Care este de lucru. 3) (despre mine) Care poate fi exploatat. /a lucra + suf. ~tor

LUCRĂTÓR2 ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. Persoană care lucrează într-un anumit domeniu, producând bunuri materiale; muncitor. /a lucra + suf. ~tor

lucrător a. și m. care lucrează: albine lucrătoare, lucrătorii binalei.

lucrătór, -oáre adj. Care lucrează, harnic, activ: om lucrător. Subst. Muncitor, acela care trăĭește lucrînd cu mînile: lucrătorĭ agricolĭ, industrialĭ. Albine lucrătoare, care nu-s trîntorĭ, nicĭ regine, ci culeg mĭere. S. f., pl. orĭ. Ban. Atelier.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

lucrătoáre (atelier) s. f. (sil. -cră-), g.-d. art. lucrătórii; pl. lucrătóri

lucrătoáre (persoană) s. f. (sil.-cră-), g.-d. art. lucrătoárei; pl. lucrătoáre

lucrător (lu-cră-) adj. m., s. m., pl. lucrători; adj. f., s. f. sg. și pl. lucrătoare

lucrătór adj. m., s. m. (sil. -cră-), pl. lucrătóri; f. sg. și pl. lucrătoáre

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

LUCRĂTÓR adj. (înv.) prost. (Zile ~oare și zile de sărbătoare.)

LUCRĂTÓR adj. v. activ, harnic, muncitor, neobosit, neostenit, productiv, roditor, silitor, sârguincios, sârguitor, vrednic, zelos.

LUCRĂTOR s. muncitor, (înv.) uvrier. (~ într-o uzină.)

LUCRĂTOR adj. (înv.) prost. (Zile ~ și zile de sărbătoare.)

lucrător adj. v. ACTIV. HARNIC. MUNCITOR. NEOBOSIT. NEOSTENIT. PRODUCTIV. RODITOR. SILITOR. SÎRGUINCIOS. SÎRGUITOR. VREDNIC. ZELOS.

Intrare: lucrătoare (atelier)
lucrătoare2 (pl. -i) substantiv feminin
  • silabație: lu-cră- info
substantiv feminin (F116)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lucrătoare
  • lucrătoarea
plural
  • lucrători
  • lucrătorile
genitiv-dativ singular
  • lucrători
  • lucrătorii
plural
  • lucrători
  • lucrătorilor
vocativ singular
plural
Intrare: lucrătoare (persoană)
lucrătoare1 (pl. -e) substantiv feminin admite vocativul
  • silabație: lu-cră- info
substantiv feminin (F103)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lucrătoare
  • lucrătoarea
plural
  • lucrătoare
  • lucrătoarele
genitiv-dativ singular
  • lucrătoare
  • lucrătoarei
plural
  • lucrătoare
  • lucrătoarelor
vocativ singular
  • lucrătoare
  • lucrătoareo
plural
  • lucrătoarelor
Intrare: lucrător (adj.)
lucrător1 (adj.) adjectiv
  • silabație: lu-cră-tor info
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lucrător
  • lucrătorul
  • lucrătoru‑
  • lucrătoare
  • lucrătoarea
plural
  • lucrători
  • lucrătorii
  • lucrătoare
  • lucrătoarele
genitiv-dativ singular
  • lucrător
  • lucrătorului
  • lucrătoare
  • lucrătoarei
plural
  • lucrători
  • lucrătorilor
  • lucrătoare
  • lucrătoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

lucrătoare, lucrătorisubstantiv feminin

  • 1. regional Atelier. DLRLC
    sinonime: atelier
    • format_quote Se vedea în lucrătoare, muncind cît șapte. POPOVICI-BĂNĂȚEANU, V. M. 32. DLRLC

lucrător, lucrătoareadjectiv

  • 1. Care lucrează, care muncește. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Fost-am fost la șezătoare, Unde-s fete lucrătoare. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 423. DLRLC
  • 2. (Despre zile) În care se lucrează, de lucru. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Fusese un noroc că focul izbucnise într-o zi lucrătoare. CAMIL PETRESCU, O. II 227. DLRLC
    • format_quote Era într-o zi de sărbătoare, și el umbla îmbrăcat ca în zi lucrătoare. SANDU-ALDEA, D. N. 183. DLRLC
    • format_quote Toată vara m-am rugat De bogații cei din sat Să-mi dea plugul ca să ar. Mi-a fost ruga în zadar... Săracul n-are soare, Nici zile de sărbătoare, Ci tot zile lucrătoare. ALECSANDRI, P. P. 169. DLRLC
  • 3. învechit (Despre plantațiile de vie) Care dă rod. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Erau puse spre vînzare... patru vii lucrătoare. FILIMON, C. 231. DLRLC
    • 3.1. (Despre mine) Care poate fi exploatat, care este în activitate. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Puțurile din care se scoate sare se împart în ocne lucrătoare și ocne părăsite. FILIMON, C. 302. DLRLC
etimologie:
  • Lucra + sufix -ător. DEX '98 DEX '09

lucrător, lucrătorisubstantiv masculin
lucrătoare, lucrătoaresubstantiv feminin

  • 1. Persoană care muncește (într-un anumit domeniu). DEX '09 DLRLC
    • format_quote Lucrătorii științifici ai Academiei R.P.R., folosind din plin cuceririle științei sovietice, s-au preocupat de asemenea de rezolvarea problemelor științifice legate de dezvoltarea industriei bunurilor de larg consum. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 368, 5/2. DLRLC
    • format_quote Nu mai avea mult să iasă lucrătoare. PAS, Z. I 123. DLRLC
etimologie:
  • Lucra + sufix -ător. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.