lucid, ~ă [At: PISCUPESCU, O., 63 / Pl: ~cizi, ~e / E: fr lucide] 1 a (Înv; asr) Clar. 2 a (Înv; asr) Strălucitor. 3-4 a (D. perioade ale unei boli psihice) În care revine (rațiunea sau) conștiința. 5 a (D. oameni) Care are o minte limpede, pătrunzătoare. 6 a (D. oameni) Care este conștient de realitate. 7 a (D. oameni) Care înțelege și exprimă clar lucrurile. 8 a (D. facultățile intelectuale ale oamenilor și d. manifestările lor) Care este rezultatul unei gândiri profunde, neprejudiciată de afecte. 9 a (D. facultățile intelectuale ale oamenilor și d. manifestările lor) Care dovedește înțelegerea clară, exactă a realității. 10-11 a, av (D. oameni) (Care este) în deplinătatea facultăților mintale Si: conștient, rațional, treaz.

LUCÍD, -Ă, lucizi, -de, adj. (Despre oameni) Care își dă bine seama de realitate, care are mintea clară; (despre acțiuni sau manifestări ale oamenilor) care dovedește o minte, un gînd limpede, netulburat. Ascundea o cruntă și lucidă cunoaștere a slăbiciunilor omenești. C. PETRESCU, C. V. 102. Avu un moment noțiunea lucidă a nebuniei sale, dar se simțea mînată înainte. D. ZAMFIRESCU, R. 170. ♦ (Adverbial) În mod conștient, cu rațiune. Gîndește lucid, pînă și în clipele de febră. CAMIL PETRESCU, T. II 174. Își vedea trecerea crescînd pe măsură ce... i se întindeau afacerile, conduse lucid, cu mare istețime și cruntă lăcomie de ban. C. PETRESCU, Î. II 142.

LUCÍD, -Ă adj. Treaz, conștient; cu mintea clară. ♦ adv. În deplinătatea facultăților intelectuale; treaz. [< fr. lucide, cf. lat. lucidus – transparent].

LUCÍD, -Ă adj. 1. conștient; (fig.) treaz. 2. care judecă limpede, cu mintea clară. (< fr. lucide)

LUCÍD¹ ~dă (~zi, ~de) Care înțelege bine lucrurile; limpede. /<fr. lucide, lat. lucidus

LUCÍD² adv. În mod rațional; cu claritate; conștient. /<fr. lucide, lat. lucidus

lucid a. fig. luminos: spirit lucid.

*lúcid, -ă adj. (lat. lúcidus, lucitor, luminos). Care vede, înțelege saŭ exprimă limpede lucrurile: spirit lucid. Moment lucid (la un nebun), moment cînd mintea-ĭ revine. Somnámbul lucid, persoană ipnotizată căreĭa i se atribue o mare putere de a ghici. Adv. În mod lucid. – Fals -íd (după fr.).

lucíd adj. m., pl. lucízi; f. lucídă, pl. lucíde

lucíd adj. m., pl. lucízi; f. sg. lucídă, pl. lucíde

lucid.

LUCÍD adj. 1. v. conștient. 2. (fig.) limpede. (Are o minte ~.)

LUCID adj. 1. conștient, (fig.) treaz. (Bolnavul este perfect ~.) 2. (fig.) limpede. (Minte ~.)

Lucid ≠ nelucid, tulbure

Acaena lucida Vahl. Specie cu flori (capitul mic, 5-6 mm diametru, sferic, stil alb și stamine roșii) la subsuoara frunzei penate. Tîrîtoare, cu frunziș bogat.

Coprosma lucida Forst. Specie cu flori pe peduncul ramificat, lung de 5-6 cm, în axa frunzei, caliciul cu cca 4-5 dinți, corolă cu 4-5 diviziuni, 4-5 stamine, stil lung și subțire, fruct lunguieț, portocaliu. Tufă înaltă pînă la cca 4,5 m, cu frunze (cca 10 cm lungime, 4 cm lățime) eliptice, obovate sau lanceolate, cu vîrf ascuțit sau bont, verzi-pieloase, lucioase.

Griselinia lucida Forst. Specie cu flori femele fără petale. Frunze (18-20 cm lungime) ovate sau ovat-alungite, cu vîrf rotunjit, galbene-verzi, lucioase, foarte grase, pieloase, cu pețiol scurt și gros. Arbust, cca 9 m înălțime, deseori epifit, ramificat.

Lyonia lucida (Lam.) K. Koch (syn. Andromeda lucida Lem.; Pieris lucida Rehd.). Specie care înflorește primăvara-vara. Flori (pînă la 1 cm lungime) albe sau roz, în buchete, în axa frunzei sau ciorchine înfrunzit, terminal. Frunze (pînă la 8 cm lungime) lat-eliptice sau oblonge, cu vîrf ascuțit, scurt, nedentate, cu margine rulată. Arbust înalt, cca 1,90 m, cu ramuri glabre.

Scabiosa lucida Vili. Specie care înflorește din mijlocul verii pînă toamna-tîrziu. Flori roșii- lila, în exterior pubescente (caliciul cu peri purpur-negrii), dispuse în capitule mari, lung-pedunculate. Frunze radicale, ovate sau romboidale, serate, cele caulinare în formă de liră, penate, cu segmente lanceolate sau liniare, glabre. Plantă vivace, pînă la 35 cm înălțime, tulpină glabră, ramificată spre vîrf.