lucid, -ă adj., adv. I adj. 1 (despre oameni) conștient, <înv.> conștiu, conștiut, <fig.> treaz. A murit lucid, luându-și rămas-bun de la cei dragi. 2 (în opoz. cu „greoi”, „obtuz”; despre mintea, gândirea etc. oamenilor) clar, limpede, pătrunzător, profund, rațional, <fig.> luminos, subțire, treaz. Este considerat un om cu mintea lucidă. 3 (în concepția lui Nietzsche și a lui Schelling; despre o atitudine în artă sau în cultură) apolinic, rațional. 4 (în opoz. cu „întunecat”, „cețos”, „noros”; rar; despre cer, zare, atmosferă etc.) v. Albastru. Clar. Curat. Înseninat. Limpede. Pur². Senin. Străveziu. 5 (rar; despre aștri, surse de lumină) v. Luminos. Scânteietor. Sclipitor. Strălucit. Strălucitor. Străluciu. 6 (rar; despre aștri, despre luciul apelor sau despre metale, obiecte, suprafețe lucioase, pietre prețioase etc.) v. Briant. Licăritor². Lucios. Lucitor. Luciu². Scânteietor. Sclipitor. Strălucit. Strălucitor. II adv. (modal; în legătură cu vb. ca „a judeca”, „a gândi”, „a socoti”) clar, limpede, rațional. Judecă lucid faptele când trebuie să ia o hotărâre.