4 intrări

Articole pe această temă:

12 definiții

LUCEÁFĂR, luceferi, s. m. 1. Nume popular al planetei Venus și al altor stele strălucitoare. ◊ Luceafărul-de-Dimineață sau Luceafărul-de-Ziuă, Luceafărul-Porcilor, Luceafărul-Boului = planeta Venus (văzută dimineața, înainte de răsăritul soarelui). Luceafărul-de-Seară sau Luceafărul-de-Noapte, Luceafărul-Ciobanilor = planeta Venus (văzută seara). Luceafărul-cel-Mare-de-Miezul-Nopții sau Luceafărul-cel-Frumos = steaua Vega din constelația Lirei. Luceafărul-Porcesc sau Luceafărul-Porcar = steaua Aldebaran din constelația Taurului. Luceafărul-cel-Mare-de-Noapte = steaua Hiperion. 2. Fig. Epitet dat unui bărbat cu calități deosebite. – Lat. Lucifer.

LUCEÁFĂR, luceferi, s. m. 1. Nume popular al planetei Venus și al altor stele strălucitoare. ◊ Luceafărul-de-Dimineață sau Luceafărul-de-Ziuă, Luceafărul-Porcilor, Luceafărul-Boului = planeta Venus (văzută dimineața, înainte de răsăritul soarelui). Luceafărul-de-Seară sau Luceafărul-de-Noapte, Luceafărul-Ciobanilor = planeta Venus (văzută seara). Luceafărul-cel-Mare-de-Miezul-Nopții sau Luceafărul-cel-Frumos = steaua Vega din constelația Lirei. Luceafărul-Porcesc sau Luceafărul-Porcar = steaua Aldebaran din constelația Taurului. Luceafărul-cel-Mare-de-Noapte = steaua Hiperion. 2. Fig. Epitet dat unui bărbat cu calități deosebite. – Lat. Lucifer.

LUCEÁFĂR, luceferi, s. m. 1. Nume dat de popor mai multor stele strălucitoare și mai ales planetei Venus. Ceriul era limpede și luceferii sclipitori rîdeau la stele. CREANGĂ, O. A. 156. Trecu o zi, trecură trei Și iarăși, noaptea, vine Luceafărul deasupra ei Cu razele-i senine. EMINESCU, O. I 171. Dar un luceafăr, răsărit Din liniștea uitării, Dă orizon nemărginit Singurătății mării. id. ib. 175. ◊ (În comparații) Pe movila Braniștei un foc se aprinsese și lucea ca un luceafăr în liniștea amurgului. SADOVEANU, O. VII 123. Împăratul avea o fată frumoasă ca un luceafăr, încît la soare te puteai uita, dar la ea ba. POPESCU, B. II 72. ◊ Luceafărul-de-dimineață (sau luceafărul-de-ziuă, luceafărul-porcilor, luceafărul-boului) = planeta Venus (cînd se vede pe cer dimineața, înainte de răsăritul soarelui). Pe ferestre se înfiora argintul luceafărului-de-ziuă. CAMILAR, TEM. 144. Trebuia să mă și întorc acasă pînă o ieși luceafărul-porcilor. ISPIRESCU, la TDRG. Luceafărul-de-seară (sau luceafărul-de-noapte, luceafărul-ciobanilor) = planeta Venus (cînd se vede seara); steaua-ciobanului. Altă stea se aprinse în tăriile cele mai de sus ale cerului... era luceafărul-de-sară. HOGAȘ, M. N. 132. Luceafărul-de- (sau -din-) zori (sau luceafărul-dimineții) = steaua Sirius, v. zorilă. Luceafărul-cel-mare-de-miezul-nopții (sau luceafărul-cel-frumos) = steaua Vega, din constelația lirei. Luceafărul-porcesc (sau luceafărul-porcar) = steaua Aldebaran, din constelația taurului. Luceafărul-cel-mare-de-noapte = steaua Hiperion. 2. Fig. Personalitate deosebită, om cu calități strălucite. Luceafărul circului era domnișoara Henriette, fiica directorului: frumoasă de basm. CARAGIALE, O. III 19. Haide, caută-ți de drum și adă-ți aminte cît îi trăi de vestitul și prea puternicul Irod-Împărat, luceafărul răsăritului. ALECSANDRI, T. I 82. Numai soră-sa, Ancuța... Luceafărul satului... Nouă ani și jumătate L-a cătat tot ca pe-un frate. id. P. P. 112. – Pl. și: (popular,rar) luceaferi (TEODORESCU, P.P. 20).

luceáfăr (astru, figură proeminentă) s. m., pl. lucéferi

luceáfăr (stea strălucitoare, figură proeminentă) s. m., pl. lucéferi

luceáfăr (lucéferi), s. m.1. (Înv.) Lucifer, prințul demonilor. – 2. Nume de stea. – Mr. luțeafir(e). Lat. lucĭfer (Pușcariu 987; Candrea-Dens., 1012; REW 5141; Tagliavini, Arch. Rom., XII, 171), cf. sp. (lucifero).Der. luceflengher (var. luceflender), s. m. (dracul), cu suf. -engeros, de origine țig. (Bogrea, Dacor., I, 261) sau -endru, cf. fleandură.

LUCEÁFĂR lucéferi m. 1) Stea (foarte) strălucitoare (în special planeta Venus). 2) Personalitate cu calități deosebite într-un anumit domeniu de activitate spirituală. /<lat. lucifer

luceafăr m. 1. numele popular al planetei Venus: luceafărul de ziuă, luceafărul de seară; 2. (personificat) fiul Soarelui, îndrăgește fete muritoare (în tradițiunile populare): Luceafărul, poemă de Eminescu; 3. aparițiune: un luceafăr de fetică AL.; 4. fig. reprezentant ilustru: luceferii poeziei; 5. fig. strălucire: e lumina re’nvierii, e luceafărul sperării AL. [Lat. LUCIFERUM].

luceáfăr m., pl. luceferĭ (lat. lúcĭfer, luciferi, d. lux, lucis, lumină, și ferre, a purta, compus ca și fosfor. V. lucesc, sufer). Stea mare, ca planeta Venerea ș. a. (La Em. o stea cu numele de Yperion, care a fost un titan, tatăl soareluĭ). Fig. Persoană distinsă pin ceva: acest poet e un luceafăr al poeziiĭ. V. stea.

Luceáfărul / Luceáfărul-Ciobánilor / Luceáfărul-de-Seáră / Luceáfărul-de-Zíuă (planetă) (pop.) s. propriu m.

Luceáfărul-Ciobánilor s. pr. m.

Luceáfărul-de-Zíuă s. pr. m.

Intrare: luceafăr
substantiv masculin (M29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular luceafăr luceafărul
plural luceferi luceferii
genitiv-dativ singular luceafăr luceafărului
plural luceferi luceferilor
vocativ singular
plural
Intrare: Luceafărul-Ciobanilor
substantiv masculin compus
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular Luceafărul-Ciobanilor
plural
genitiv-dativ singular Luceafărului-Ciobanilor
plural
vocativ singular
plural
Intrare: Luceafărul-de-Seară
substantiv masculin compus
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular Luceafărul-de-Sea
plural
genitiv-dativ singular Luceafărului-de-Sea
plural
vocativ singular
plural
Intrare: Luceafărul-de-Ziuă
substantiv masculin compus
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular Luceafărul-de-Zi
plural
genitiv-dativ singular Luceafărului-de-Zi
plural
vocativ singular
plural

luceafăr

  • 1. figurat Epitet dat unui bărbat cu calități deosebite.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 3 exemple
    exemple
    • Luceafărul circului era domnișoara Henriette, fiica directorului: frumoasă de basm. CARAGIALE, O. III 19.
      surse: DLRLC
    • Haide, caută-ți de drum și adă-ți aminte cît îi trăi de vestitul și prea puternicul Irod-Împărat, luceafărul răsăritului. ALECSANDRI, T. I 82.
      surse: DLRLC
    • Numai soră-sa, Ancuța... Luceafărul satului... Nouă ani și jumătate L-a cătat tot ca pe-un frate. ALECSANDRI, P. P. 112.
      surse: DLRLC
  • comentariu popular rar Plural și: luceaferi.
    surse: DLRLC

etimologie:

Luceafărul-Ciobanilor

etimologie:

Luceafărul-de-Seară

etimologie:

Luceafărul-de-Ziuă

  • 1. Planeta Venus (văzută dimineața, înainte de răsăritul soarelui); Luceafărul-de-Dimineață sau Luceafărul-Porcilor, Luceafărul-Boului.
    surse: DEX '09

etimologie: