zori Substantivul romînesc zori este explicat prin v.sl. эоріа sau prin bg. эора. Cum se explică însă terminația romînească și accentul ? TDRG pornește de la pluralul bg. эори, dar acesta e accentuat pe finală. Se pune apoi problema genului : TDRG consideră ca normală forma feminină și nerecomandabilă pe „cea masculină ; dicționarele recente recomandă forma masculină. Toate acestea trădează o origine ceva mai complicată, Scriban e mai aproape de adevăr cînd trimite la expresia bulgară, v zorĭ, numai că aceasta este în realitate в эорй ”în zori„. Cred că soluția este următoarea : trebuie să pornim de la genitivul plural, mult folosit în vechea slavă (эорь) din cauza prepozițiilor și a construcției unor verbe : до эорь ”pînă în zori„ , прѣжде эорь ”înainte de zori„ , от эорь ”din zori„ , ждати эорь ”a aștepta zorile". Dacă în romînește s-a introdus ca formă nedeclinabilă, zori, aceasta a a putut fi treptat introdusă în sintaxa noastră la celelalte cazuri, i s-au putut fabrica formele articulate, și aici a fost nevoie să se aleagă un gen, asupra căruia diversele regiuni ale țării (poate în expresii diferite) nu au căzut încă de acord în întregime.