3 intrări

14 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LOM, lomuri, s. n. Rangă specială de oțel, folosită la lucrările de așezare a șinelor de cale ferată. – Din rus. lom.

LOM, lomuri, s. n. Rangă specială de oțel, folosită la lucrările de așezare a șinelor de cale ferată. – Din rus. lom.

lom sn [At: LTR / Pl: ~uri / E: rs лом] Rangă specială de oțel, folosită la lucrările de așezare a șinelor de cale ferată.

LOM ~uri n. 1) reg. Bară de oțel, teșită la unul din capete, utilizată ca pârghie pentru ridicarea sau deplasarea corpurilor grele; rangă. 2) Pârghie de oțel folosită la montarea căii ferate. /<rus. lom

LOM s.n. (Ban.) Crengi rupte, așchii; agestru. Lomury. AC, 351. Etimologie: magh. lom.

Lom m. fluviu în Bulgaria, afluent al Dunării.

lom n., pl. urĭ (rus. lom). Dun. de jos. Raz, drug de scos petrele din pavaj saŭ de urnit greutățile.

Lom-Palanca f. oraș în Bulgaria, important port comercial, bombardat în 1877 de armata română: 7000 loc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

lom (lómuri), s. n.1. (Banat, Maram.) Rest, fragment, bucată. – 2. (Dobr.) Palancă. Sb., rus. lom (Candrea, Scriban).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

lom2, lómuri, s.n. (reg.) boarfe.

lom, lomuri, s.n. – (reg.) Crengi uscate și rupte (Papahagi, 1925); lemne, vreascuri la gura sau la cotitura unei ape (ALRRM, 1973: 679): „O luat banii și i-o ascuns într-o cioată bortoasă și-o făcut pă ei un lom. Într-o zi s-o dus pe-acolo niște prunci care pășteau oile. Ei o aprins lomu...” (Lenghel, 1979: 207). – Din rus. lom (Scriban; Candrea, cf. DER); din ucr. lom (Papahagi, 1925).

lom, -uri, s.m. – Crengi uscate și rupte (Papahagi 1925); lemne, vreascuri la gura sau la cotitura unei ape (ALR 1973: 679): „O luat banii și i-o ascuns într-o cioată bortoasă și-o făcut pă ei un lom. Într-o zi s-o dus pe-acolo niște prunci care pășteau oile. Ei o aprins lomu...” (Lenghel 1979: 207). – Rus. lom (Candrea, Scriban); ucr. lom (Papahagi).


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Lom, -ei Avesalon I 3; Vartolomei II B.

Intrare: Lom
Lom
substantiv propriu (SPM001S)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • Lom
  • Lomul
plural
genitiv-dativ singular
  • Lomului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: Lom
nume propriu (I3)
  • Lom
Intrare: lom
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lom
  • lomul
  • lomu‑
plural
  • lomuri
  • lomurile
genitiv-dativ singular
  • lom
  • lomului
plural
  • lomuri
  • lomurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

lom

  • 1. Rangă specială de oțel, folosită la lucrările de așezare a șinelor de cale ferată.
    surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: rangă

etimologie: