lom sn [At: LTR / Pl: ~uri / E: rs лом] Rangă specială de oțel, folosită la lucrările de așezare a șinelor de cale ferată.

LOM ~uri n. 1) reg. Bară de oțel, teșită la unul din capete, utilizată ca pârghie pentru ridicarea sau deplasarea corpurilor grele; rangă. 2) Pârghie de oțel folosită la montarea căii ferate. /<rus. lom

LOM s.n. (Ban.) Crengi rupte, așchii; agestru. Lomury. AC, 351. Etimologie: magh. lom.

lom n., pl. urĭ (rus. lom). Dun. de jos. Raz, drug de scos petrele din pavaj saŭ de urnit greutățile.

lom s. n., pl. lomuri

lom s. n., pl. lomuri

lom s. n., pl. lomuri

lom (lomuri), s. n. – 1. (Banat, Maram.) Rest, fragment, bucată. – 2. (Dobr.) Palancă. Sb., rus. lom (Candrea, Scriban).

lom², lomuri, s.n. (reg.) boarfe.

lom, lomuri, s.n. – (reg.) Crengi uscate și rupte (Papahagi, 1925); lemne, vreascuri la gura sau la cotitura unei ape (ALRRM, 1973: 679): „O luat banii și i-o ascuns într-o cioată bortoasă și-o făcut pă ei un lom. Într-o zi s-o dus pe-acolo niște prunci care pășteau oile. Ei o aprins lomu...” (Lenghel, 1979: 207). – Din rus. lom (Scriban; Candrea, cf. DER); din ucr. lom (Papahagi, 1925).

lom, -uri, s.m. – Crengi uscate și rupte (Papahagi 1925); lemne, vreascuri la gura sau la cotitura unei ape (ALR 1973: 679): „O luat banii și i-o ascuns într-o cioată bortoasă și-o făcut pă ei un lom. Într-o zi s-o dus pe-acolo niște prunci care pășteau oile. Ei o aprins lomu...” (Lenghel 1979: 207). – Rus. lom (Candrea, Scriban); ucr. lom (Papahagi).