14 definiții pentru logodnic logolnic logornic logotnic


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LOGÓDNIC, -Ă, logodnici, -ce, s. m. și f. Persoană care s-a logodit cu cineva (considerată în raport cu acesta); (la pl.) perechea logodită. – Logodnă + suf. -nic.

LOGÓDNIC, -Ă, logodnici, -ce, s. m. și f. Persoană care s-a logodit cu cineva (considerată în raport cu acesta); (la pl.) perechea logodită. – Logodnă + suf. -nic.

logodnic, ~ă smf [At: VARLAAM, C. 232 / V: (reg) ~oln~, ~orn~ / Pl: ~ici, ~ice / E: logodnă + -nic] 1 Persoană care s-a logodit cu cineva, considerată în raport cu acesta Si: (înv) obrăcinic. 2 (Lpl) Pereche care s-a legat prin logodnă (1). 3 (Fig) Persoană consacrată unui ideal, unei cauze etc. 4 (Îvr) Partener.

LOGÓDNIC, -Ă, logodnici, -e, s. m. și f. Persoană care s-a logodit (cu cineva). Se cununară fiii împăratului cu logodnicele ce-și aleseseră fiecare. ISPIRESCU, L. 39. A spus părinților și logodnicului că el o scapă pe fată. CARAGIALE, O. III 42. Între făclii de ceară, arzînd în sfeșnici mari, E-ntinsă-n haine albe cu fața spre altar Logodnica lui Arald, stăpîn peste avari. EMINESCU, O. I 88.

LOGÓDNIC ~că (~ci, ~ce) m. și f. Tânăr care s-a logodit; mire. /logodnă + suf. ~nic

logodnic m. cel promis în căsătorie.

logódnic, -ă s. (vsl. logodĭnŭ, convenabil; bg. [z]godenik, logodnic). Persoană promisă în căsătorie pintr’o ceremonie.

logornic[1], smf vz logodnic corectată

  1. În original, incorect accentuat: logornic LauraGellner

Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

LOGÓDNIC s. (înv.) fidanțat, voinea. (Fata are un ~.)

LOGODNIC s. (înv.) fidanțat, voinea. (Fata are un ~.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

RUDENIE PRIN ÎNCUSCRIRE (ALIANȚĂ). Subst. Logodnic, voinea (reg.), voiniu (reg.), fidanțat (italienism înv.); logodnică, fidanțată (italienism înv.). Logodnă. Mire, mărit (înv. și reg.), ginere (pop.), ginerică (dim., reg.); mireasă. Însurățel; însurăței. Soț, soțior (dim., pop.), soție (înv.), bărbat, bărbățel (dim.), mărit (înv. și reg. ), om, stăpîn, creștin (pop.), gospodar (reg.), român (pop.), scris (pop.), ursit (pop.), ursitor (pop.), zestraș (reg.); soție, soțioară (dim.), soață (rar), soț (înv.), consoartă (fam.), nevastă, nevestică (dim.), nevestea (rar), nevăstoaie (rar ), nevăstuică (reg.), nevăstuță (reg.), boreasă (reg.), balabustă (glumeț), femeie (pop.), muiere (pop. ), jumătate (glumeț), creștină (pop.), ursită (pop.), ursitoare (pop.), scrisă (pop.). Socru, soacră, socriță (dim.); socru mare, soacră mare, socri mari; socru mic, soacră mică, socri mici. Tată socru, mamă soacră. Ginere, ginerică (dim.,fam.); ginerie (rar ); noră. Cumnat, cumnățel (dim.,fam.), șogor (reg. ); cumnată, cumnățică (dim., fam. ), șogoriță (reg.), tătăișă (reg.). Cumnăție (rar). Cuscru, cuscră; cuscri mari, cuscri mici. Cuscrenie, cuscrie, încuscrire. Tată vitreg, mamă vitregă, maștehă (înv. și reg.), mașteră (înv. și reg.). Fiu vitreg, fiastru (înv. și reg.); fiică vitregă, fiastră (înv. și reg.). Adoptator, adoptatoare, înfietor, înfietoare. Adj. Logodit; căsătorit; nuntit (rar); însurat, măritată. Vitreg, mașter (reg.); înfiat, adoptiv. Vb. A se logodi, a se lega prin logodnă; a se cununa, a se căsători, a se însura, a se mărita; a gineri (pop.), a lua pe cineva de ginere; a se încuscri, a se cumnăți, a se încumnăți. A înfia, a adopta. V. căsătorie, rudenie, termeni de politețe și respect între rude.

Intrare: logodnic
substantiv masculin (M13)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • logodnic
  • logodnicul
  • logodnicu‑
plural
  • logodnici
  • logodnicii
genitiv-dativ singular
  • logodnic
  • logodnicului
plural
  • logodnici
  • logodnicilor
vocativ singular
  • logodnicule
  • logodnice
plural
  • logodnicilor
logolnic
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
logornic
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
logotnic
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

logodnic, -ă logodnică logolnic logornic logotnic

  • 1. Persoană care s-a logodit cu cineva (considerată în raport cu acesta).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: fidanțat, -ă mire voinea attach_file 3 exemple
    exemple
    • Se cununară fiii împăratului cu logodnicele ce-și aleseseră fiecare. ISPIRESCU, L. 39.
      surse: DLRLC
    • A spus părinților și logodnicului că el o scapă pe fată. CARAGIALE, O. III 42.
      surse: DLRLC
    • Între făclii de ceară, arzînd în sfeșnici mari, E-ntinsă-n haine albe cu fața spre altar Logodnica lui Arald, stăpîn peste avari. EMINESCU, O. I 88.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Logodnă + sufix -nic.
    surse: DEX '98 DEX '09