2 intrări

18 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LOCÁNTĂ, locante, s. f. (Înv.) Han2, local în care se servesc băuturi; ospătărie, birt. [Var.: locándă s. f.] – Din it. locanda, ngr. lokánta.

locantă sf [At: (a. 1836) DOC. EC. 650 / V: (îrg) ~ndă / Pl: ~te / E: ngr λοκάντα, it locanda] 1 (Înv) Han2 (3). 2 (Rar) Local (17) unde se servesc băuturi în Italia.

LOCÁNTĂ, locante, s. f. (Învechit) Ospătărie, birt (care are și odăi de închiriat); han. La una din locante îl văd pe nenea Alviță. STANCU, D. 408. Nu era rău... nici în locantele din Cluj. PAS, Z. IV 145. Cei vreo doi sorcoveți ce mai rămăseseră teferi din Tîrgul Cucului curînd se topiră și ei la locanta lui Borș. HOGAȘ, DR. II 48. – Pl. și: locănți (CONTEMPORANUL, VI 200). – Variantă: locándă (BOLINTINEANU, O. 275) s. f.

LOCÁNTĂ/LOCÁNDĂ s. f. han, local unde se servesc băuturi. (< ngr. lokanta, it. locanda)

LOCÁNDĂ s. f. v. locantă.

LOCÁNDĂ, locande, s. f. Han2, local în care se servesc băuturi; ospătărie, birt. [Var.: locántă s. f.] – Din it. locanda, ngr. lokánta.

LOCÁNDĂ s.f. (Rar) Han, local unde se servesc băuturi în Italia. [< it. locanda].

locandă (locantă) f. ospătărie, han. [Gr. LOCANTA].

locándă și (maĭ des) locántă f., pl. e (ngr. lokánta, pron. -nda, turc. lokanta și -nda, d. it. locanda, han, d. locare și allogare, a închiria. V. locatar). Est. Restaurant, birt, ospătărie, casă în care se dă de mîncat pe banĭ. V. otel.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

locántă/locándă (înv.) s. f., g.-d. art. locántei/locándei; pl. locánte/locánde

locántă/locándă s. f., g.-d. art. locántei/locándei, pl. locánte/locánde


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

LOCÁNTĂ s. v. birt, han, ospătărie.

locantă s. v. BIRT. HAN. OSPĂTĂRIE.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

locándă (locánde), s. f. – Cîrciumă, restaurant. – Var. locantă.Mr. lucantă. It. locanda, prin intermediul ngr. λοϰάντα (Tiktin; Gáldi 206), cf. bg., tc. lokanta, sb. lokanda.Der. locandier, s. m. (hangiu, gazdă), din it. locandiere.

Intrare: locantă
locantă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: locantă / locandă
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • locantă
  • locanta
plural
  • locante
  • locantele
genitiv-dativ singular
  • locante
  • locantei
plural
  • locante
  • locantelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • locandă
  • locanda
plural
  • locande
  • locandele
genitiv-dativ singular
  • locande
  • locandei
plural
  • locande
  • locandelor
vocativ singular
plural

locantă / locandă locandă

  • 1. învechit Han, local în care se servesc băuturi.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: birt han (local) ospătărie attach_file 3 exemple
    exemple
    • La una din locante îl văd pe nenea Alviță. STANCU, D. 408.
      surse: DLRLC
    • Nu era rău... nici în locantele din Cluj. PAS, Z. IV 145.
      surse: DLRLC
    • Cei vreo doi sorcoveți ce mai rămăseseră teferi din Tîrgul Cucului curînd se topiră și ei la locanta lui Borș. HOGAȘ, DR. II 48.
      surse: DLRLC
  • comentariu Plural și: locănți.
    surse: DLRLC

etimologie: