localizat, ~ă a [At: CARAGIALE, O. V, 254 / Pl: ~ați, ~e / E: localiza] 1 Limitat pe un anumit spațiu. 2 Fixat într-un spațiu sau într-un timp determinat. 3 (D. fapte, acțiuni etc.) Determinat în spațiu și timp. 4 (D. opere literare) Adaptat la specificul local, la condițiile istorice, culturale, sociale ale unei țări. 5 (D. opere literare) Care a dobândit, prin adaptare, caracteristici specifice unui anumit loc, unui anumit timp.

localiza [At: NEGRUZZI, S. I, 343 / Pzi: ~zez / E: fr localiser] 1-2 vtr A (se) limita la un anumit spațiu. 3-4 vtr A (se) afla într-un spațiu determinat. 5 vr A se stabili definitiv într-un loc Si: a se statornici. 6 vt A determina în spațiu sau în timp un fapt, o acțiune etc. 7 vt A adapta o operă literară la condițiile istorice, sociale etc. specifice unei epoci sau regiuni.

LOCALIZA, localizez, vb. I. Tranz. 1. A limita, a restrînge la un anumit spațiu. Incendiul a fost localizat. ◊ Refl. Sub tîmplă i se localiza mai adesea durerea de cap. VLAHUȚĂ, O. AL. II 195. 2. A determina locul unui obiect, al unui fapt, al unei acțiuni, al unei stări etc. Boală greu de localizat. 3. (Mai ales cu privire la creații literare străine, în special dramatice) A da un caracter local, a adapta la condițiile specifice, istorice, sociale, culturale, ale unui moment sau ale unei regiuni, ale unei țări etc. Traducînd, prelucrînd, uneori localizînd, reprezentațiile începură. NEGRUZZI, S. I 343.

LOCALIZA vb. I. 1. tr., refl. A (se) limita; a (se) restrînge la... 2. tr. A determina în spațiu sau în timp (un fapt, o acțiune etc.). 3. tr. A da un caracter local, a adapta la specificul unei țări, al unei regiuni etc. (o operă dramatică). [< fr. localiser].

LOCALIZA vb. I. tr., refl. a (se) limita; a (se) restrânge (la). II. tr. 1. a determina în spațiu sau în timp (un fapt, o acțiune). 2. a da un caracter local, a adapta (o operă literară) la specificul unei țări, regiuni etc. (< fr. localiser)

A LOCALIZA ~ez tranz. 1) A face să se localizeze. 2) (acțiuni, evenimente, fenomene etc.) A determina în spațiu sau în timp. 3) (opere literare) A înzestra cu colorit local. 4) (afecțiuni interne) A detecta prin stabilirea locului de manifestare. /<fr. localiser

A SE LOCALIZA pers. 3 se ~ează intranz. 1) A se stabili într-un anumit loc (în spațiu). Durerea s-a ~at în plămâni. 2) A se limita la un teritoriu redus (de răspândire); a căpăta o arie de răspândire restrânsă; a deveni local. Incendiul s-a ~at. Epidemia s-a ~at. 3) A căpăta proporții reduse; a obține caracter local. /<fr. localiser

localizà v. 1. a face local, a fixa într’un loc: a localiza un incendiu, o boală; 2. fig. a da un caracter local: a localiza o comedie.

*localizéz v. tr. (d. local; fr. localiser). Fac local, fixez într’un loc: a localiza un incendiŭ, o epidemie. Daŭ un caracter local: autoriĭ româneștĭ localizează o mulțime de pĭese teatrale franceze. Fil. A localiza o facultate a sufletuluĭ, a-ĭ atribui un loc anumit în corp.

localiza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. localizez, 3 localizează; conj. prez. 1 sg. să localizez, 3 să localizeze

localiza (a ~) vb., ind. prez. 3 localizează

localiza vb., ind. prez. 1 sg. localizez, 3 sg. și pl. localizează

localizez.

LOCALIZAT adj. (LIT.) adaptat, prelucrat. (Piesă ~.)

localizat, -ă adj. (lit.; despre opere literare) adaptat, prelucrat². Piesa localizată a avut un mare succes.

LOCALIZAT adj. (LIT.) adaptat, prelucrat. (Piesă ~.)

LOCALIZA vb. 1. a (se) limita, a (se) restrânge. (Focul a fost ~ la...) 2. (LIT.) a adapta, a prelucra. (A ~ o piesă de teatru.)

localiza vb. I. 1 tr., refl. a (se) limita, a (se) restrânge. Pompierii au localizat incendiul. Infecția s-a localizat la nivelul gâtului. 2 refl. (despre dureri, junghiuri etc.) a se stabili, <fig.> a se cuibări. Durerea i s-a localizat în spate. 3 tr. (lit.; compl. indică opere literare, personaje etc.) a adapta, a prelucra. Unele dintre personajele comediilor lui Molière au fost localizate în mediul românesc.

LOCALIZA vb. (LIT.) a adapta, a prelucra. (A ~ o piesă de teatru.)