local, ~ă [At: CR (1829) 112¹/21 / Pl: (1-5, 7-15) ~i, ~e, (6, 16-21) ~uri, (rar) ~e / E: fr local, lat localis] 1 a Caracteristic unui anumit loc (1). 2 a Care se referă la un loc (1) determinat. 3 a Dintr-o anumită zonă, regiune etc. Si: localnic. 4 a (Îs) Autorități ~e (sau, înv, ocârmuire ~ă) Autorități care exercită funcții administrative pe un teritoriu restrâns, delimitat potrivit împărțirii teritoriale a statului. 5 a (Îs) Resurse ~e Resurse ale unei întreprinderi sau ale unei administrații provenind din posibilități proprii sau de pe teritoriul restrâns pe care se află. 6 smf (Rar) Localnic (1). 7 a (D. nume) Care se referă la un loc (79) Si: toponimic. 8 a (Îs) Culoare ~ă Șir de imagini, care într-o descriere, pictură, piesă de teatru etc. redau ceea ce este caracteristic pentru obiceiurile unei epoci, țări, localități. 9-10 a (Med; îoc general) (Care se referă sau) care se aplică la o anumită parte a corpului sau la un anumit organ. 11 a (Îs) Anestezie ~ă Anestezie făcută numai la partea corpului care trebuie supusă unei intervenții chirurgicale sau unui tratament medical. 12 a (Îs) Tratament ~ Tratament care se aplică direct pe locul bolnav. 13 a (Grm) Care indică locul (1) unde se petrece o acțiune. 14 a (Grm) Referitor la locul (1) unde se petrece o acțiune. 15 a (Mat) Referitor la un singur punct sau la un mic domeniu din plan sau din spațiu. 16 sn Clădire de utilitate publică, ocupată de o întreprindere, de o instituție etc. Si: (înv) localitate (9). 17 sn Sală special amenajată unde se servește publicului mâncare sau băutură Vz bar, birt, bodegă, cabaret, cafenea, restaurant. 18 sn (Îrg) Construcție. 19 sn (Îrg) Încăpere cu destinație specială. 20 sn (Îvr) Locaș¹ (11). 21 sn (Înv) Suprafață de pământ. corectat(ă)

LOCAL¹, localuri, s. n. 1. Clădire, grup de încăperi (ocupate, de obicei, de o întreprindere sau de o instituție). Cînd s-a înființat aici școala satului, comuna s-a însărcinat să dea un local potrivit. REBREANU, I. 83. 2. Restaurant, birt, bodegă. Ofițerii se răriseră pe trotuarul Căii Victoriei și prin localuri. PAS, Z. IV 37. Pavel Vardaru era vestit în toate localurile de zi și de noapte. C. PETRESCU, Î. I 5. Localul de noapte a lui Gherase era amenajat ca să servească toate categoriile de mușterii. BART, E. 193.

LOCAL², -Ă, locali, -e, adj. Care ține de un anumit loc, particular și caracteristic pentru un anumit loc, propriu unui anumit loc; dintr-o anumită regiune; din partea locului, din localitate. Devierea spre naționalismul local își găsește expresia în exagerarea particularităților locale, în tendința de a camufla contradicțiile de clasă înlăuntrul propriei națiuni, în tendința de a se depărta de la calea comună a construirii socialismului. CONTEMPORANUL, S. II, 1952, nr. 299, 5/3. În canonul 88 al sinodului local din Cartagena se hotărăște lămurit că un călugăr nu poate sta egumen într-o mănăstire unde este străin și venetic. ODOBESCU, S. II 32. ◊ Culoare locală v. culoare. Autorități locale = autorități care exercită funcții administrative pe un teritoriu delimitat, potrivit împărțirii teritoriale a statului. Resurse locale = resurse ale unei întreprinderi provenind de pe teritoriul pe care se află. Tratament local = tratament aplicat pe locul bolnav. Anestezie locală = anesteziere numai a acelei părți a corpului care trebuie supusă unei intervenții chirurgicale sau unui tratament medical.

LOCAL, -Ă adj. Dintr-un loc anumit, specific unui loc; din partea locului. ◊ Culoare locală = șir de imagini care, într-o descriere, într-o pictură, într-o piesă de teatru etc., redau ceea ce este caracteristic pentru obiceiurile unei țări, ale unei societăți sau ale unei epoci; tratament local = tratament aplicat pe un loc bolnav; anestezie locală = anestezie limitată la partea care urmează să fie operată, examinată etc. [Cf. fr. local, lat. localis < locus – loc].

LOCAL s.n. 1. Clădire de utilitate publică. 2. Restaurant, bodegă. [< fr. local].

LOCAL, -Ă I. adj. 1. dintr-un loc anumit, specific unui loc. ♦ culoare ~ă = șir de imagini care, într-o descriere, pictură, piesă de teatru etc. redau ceea ce este caracteristic pentru obiceiurile unei țări, societăți sau epoci; tratament ~ = anestezie limitată la partea care urmează să fie operată, examinată etc.^[1] 2. (mat.) referitor la un singur punct sau la un mic domeniu din plan sau din spațiu. II. s. n. clădire de utilitate publică; (spec.) restaurant, bodegă. (< fr. local, lat. localis)

LOCAL¹ ~ă (~i, ~e) 1) Care este caracteristic pentru un anumit loc sau regiune; propriu unui anumit loc. Tradiții ~e. Resurse ~e. ◊ Culoare ~ă ansamblu de trăsături caracteristice locului unde se petrece acțiunea unei opere literare. Autorități ~e autorități care exercită funcții pe un teritoriu limitat. 2) Care ține numai de o anumită parte a corpului; propriu unei anumite părți a corpului. Anestezie ~ă. 3) (despre mijloacele de transport în comun) Care leagă suburbiile de oraș; suburban. /<fr. local

LOCAL² ~uri n. 1) Clădire sau încăpere cu destinație publică. ~ul universității. 2) Sală unde se servește publicului mâncare și băutură. /<fr. local

local a. 1. ce ține de un loc: autorități locale; 2. Med. mărginit la un singur organ: boală locală. ║ n. loc considerat în raport cu dispozițiunea și cu starea sa: un local prea strâmt.

*locál, -ă adj. (lat. localis, fr. local). Particular unuĭ loc: Romaniĭ respectaŭ religiunea locală a popoarelor cucerite. Med. Mărginit la un singur organ: boală locală. Coloarea locală, aspectu local, semnele (costumele) particulare loculuĭ (saŭ timpuluĭ) într’o pĭesă teatrală orĭ pictură. S. m. și f. Persoană locală: ĭ-am întrebat pe localĭ. S. n., pl. urĭ saŭ și e. Loc, cameră saŭ edificiŭ destinat unuĭ scop: localu universitățiĭ din Ĭașĭ. Adv. În mod local. – Fals locálnic, adj. și s. (persoană locală).

local² s. n., pl. localuri

local¹ adj. m., pl. locali; f. locală, pl. locale

local s. n., pl. localuri

local s. n., pl. localuri

local adj. m., pl. locali; f. sg. locală, pl. locale

LOCAL, -Ă adj. (< fr. local): în sintagma circumstanțială locală (v.).

CULOARE LOCALĂ (< fr. couleur locale) Totalitatea caracteristicilor unei epoci, mediu social, ținut etc., înfățișate într-o operă literară. Culoarea locală, latură principală a literaturii de inspirație istorică, s-a impus în cadrul preromantismului și romantismului, prin observarea specificului național, a pitorescului istoric și s-a maturizat în cadrul realismului, urmărindu-se veridicitatea istorico-socială, reconstituirea exactă, aproape documentară, a moravurilor și mentalității epocii, a limbajului. În afara termenului culoare locală se mai folosesc uneori și termenii culoare istorică, culoare socială și acestea avînd însă aceleași caracteristici cu noțiunea de culoare locală. În literatura noastră nuvela Alexandru Lăpușneanu de C. Negruzzi, precum și romanul Nicoară Potcoavă al lui M. Sadoveanu, se remarcă, printre altele, și prin culoarea istorică. Ex. „Nicoară a ieșit apoi în priveliște, umblînd călare pe ulițele tîrgului, cu oștenii săi credincioși împrejur. Era în straiele-i scumpe, dar surguciul cu pană îi lipsea de la cușmă, și îi era obrazul slăbit și dăltuit în gresie. Întorcîndu-se la curtea domnească, printre noroadele care prăznuiau pe la biserici, în zvon de clopote, Măria-Sa a intrat la ospăț... ...După ce s-a vestit la cuhnii că cinstiții meseni așteaptă, stolnicii s-au înfățișat cu tot șiragul de vase de aramă cu capac, după datina curții, tre- cîndu-le pe dinaintea Măriei-Sale și descoperindu-le o clipă.” (M. SADOVEANU, Nicoară Potcoavă)

LOCAL s., adj. 1. s. sediu. (~ul primăriei.) 2. s. clădire. (O serbare în ~ul școlii.) 3. s. v. restaurant. 4. adj. (înv.) localnic. (Populația ~.)

local, -ă adj., s.n. I adj. 1 <înv.> localnic. Este abonat la ziarul local. 2 (lingv.; despre nume) toponimic. Unele nume locale românești s-au format prin sufixare. II s.n. 1 sediu, <înv.> localitate. Se interesează unde este localul Academiei din București. A intrat în localul prefecturii. 2 clădire. Localul firmei se află în centrul orașului. 3 (urmat de determ. care indică specificul) restaurant, <înv.> restaurație². În această seară vor lua masa într-un local chinezesc. 4 (înv.) v. Loc. Teren.

LOCAL s., adj. 1. s. sediu. (~ul primăriei.) 2. s. clădire. (O serbare în ~ școlii.) 3. s. restaurant, (înv.) restaurație. (A mîncat într-un ~ de lux.) 4. adj. (înv.) localnic. (Populația ~.)

LOCAL. Subst. Local (de consum), restaurant, birt, ospătărie (înv. și pop.), bodegă, circiumă, cîrciumioară (dim.), crîșmă (reg.), crîșmuliță (dim.), crîșmușoară (reg.), crîșmuță (reg.), orîndă (înv. și reg.), tavernă; cramă.; mustărie; țuicărie; berărie; braserie. Han, locandă, locantă (înv.), birt (înv.), făgădău (reg.), tractir (înv.), rateș (reg., înv.), caravanserai (în Orient). Bufet, bufet-expres, expres; bistro; rotiserie; cantină, cantină-restaurant, popotă, pensiune; lacto-bar; patiserie, plăcintărie; cofetărie; ceainărie (înv.); cafenea, mihamea (turcism înv.). Bar; bar de noapte, cabaret, dancing (rar), șantan (rar). Speluncă, bombă (fig., arg.). Restaurator, birtaș, ospătar (înv.), cîrciumar, crîșmar (reg.), orîndar (înv., reg.), orîndaș (reg.); berar. Hangiu, locantier (înv.), făgădar (reg.), tractirgiu (înv.). Bufetier; cantinier, popotar; plăcintar; cofetar; cafegiu (înv.). Barman; cabaretier (rar). Ospătar, chelner; oberțal (ieșit din uz), țal (ieșit din uz); chelner-șef, ober (ieșit din uz), ober-chelner (ieșit din uz); picolo, garson (ieșit din uz). Vb. A ține un local; a cîrciumări (pop.). A se duce (a merge) la (un) local, a frecventa un local. A servi (ceva), a consuma. V. comerciant, comerț, construcție, locuri comerciale.

Local ≠ central