13 definiții pentru local (s.n.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LOCÁL, -Ă, (1) localuri, s. n., (2) locali, -e, adj. 1. S. n. Clădire sau grup de încăperi de utilitate publică (ocupate de o întreprindere, de o instituție etc.). ♦ Sală special amenajată unde se servește publicului mâncare sau băutură; restaurant, birt, bodegă. 2. Adj. Particular și caracteristic pentru un anumit loc; privitor la un loc determinat; dintr-un anumit loc. ◊ Autorități locale = autorități care exercită funcții administrative pe un teritoriu restrâns, delimitat, potrivit împărțirii teritoriale a statului. Resurse locale = resurse ale unei întreprinderi provenind din posibilități proprii sau de pe teritoriul restrâns pe care se află ea. Tratament local = tratament care se aplică direct pe locul bolnav. Anestezie locală = anestezie făcută numai la partea corpului care trebuie supusă unei intervenții chirurgicale. 3. Adj. (Mat.) Referitor la un singur punct sau la un mic domeniu din plan sau din spațiu. – Din fr. local.

LOCÁL, -Ă, (1) localuri, s. n., (2) locali, -e, adj. 1. S. n. Clădire sau grup de încăperi de utilitate publică (ocupate de o întreprindere, de o instituție etc.). ♦ Sală special amenajată unde se servește publicului mâncare sau băutură; restaurant, birt, bodegă. 2. Adj. Particular și caracteristic pentru un anumit loc; privitor la un loc determinat; dintr-un anumit loc. ◊ Autorități locale = autorități care exercită funcții administrative pe un teritoriu restrâns, delimitat, potrivit împărțirii teritoriale a statului. Resurse locale = resurse ale unei întreprinderi provenind din posibilități proprii sau de pe teritoriul restrâns pe care se află ea. Tratament local = tratament care se aplică direct pe locul bolnav. Anestezie locală = anestezie făcută numai la partea corpului care trebuie supusă unei intervenții chirurgicale. 3. Adj. (Mat.) Referitor la un singur punct sau la un mic domeniu din plan sau din spațiu. – Din fr. local.

local, ~ă [At: CR (1829) 1121/21 / Pl: (1-5, 7-15) ~i, ~e, (6, 16-21) ~uri, (rar) ~e / E: fr local, lat localis] 1 a Caracteristic unui anumit loc (1). 2 a Care se referă la un loc (1) determinat. 3 a Dintr-o anumită zonă, regiune etc. Si: localnic. 4 as) Autorități ~e (sau, înv, ocârmuire ~ă) Autorități care exercită funcții administrative pe un teritoriu restrâns, delimitat potrivit împărțirii teritoriale a statului. 5 a (Îs) Resurse ~e Resurse ale unei îndreprinderi sau ale unei administrații provenind din posibilități proprii sau de pe teritoriul restrâns pe care se află. 6 smf (Rar) Localnic (1). 7 a (D. nume) Care se referă la un loc (79) Si: toponimic. 8 a (Îs) Culoare ~ă Șir de imagini, care într-o descriere, pictură, piesă de teatru etc. redau ceea ce este caracteristic pentru obiceiurile unei epoci, țări, localități. 9-10 a (Med; îoc general) (Care se referă sau) care se aplică la o anumită parte a corpului sau la un anumit organ. 11 a (Îs) Anestezie ~ă Anestezie făcută numai la partea corpului care trebuie supusă unei intervenții chirurgicale sau unui tratament medical. 12 a (Îs) Tratament ~ Tratament care se aplică direct pe locul bolnav. 13 a (Grm) Care indică locul (1) unde se petrece o acțiune. 14 a (Grm) Referitor la locul (1) unde se petrece o acțiune. 15 a (Mat) Referitor la un singur punct sau la un mic domeniu din plan sau din spațiu. 16 sn Clădire de utilitate publică, ocupată de o întreprindere, de o instituție etc. Si: (înv) localitate (9). 17 sn Sală special amenajată unde se servește publicului mâncare sau băutură Vz bar, birt, bodegă, cabaret, cafenea, restaurant. 18 sn (Îrg) Construcție. 19 sn (Îrg) Încăpere cu destinație specială. 20 sn (Îvr) Locaș1 (11). 21 sn (Înv) Suprafață de pământ.

LOCÁL1, localuri, s. n. 1. Clădire, grup de încăperi (ocupate, de obicei, de o întreprindere sau de o instituție). Cînd s-a înființat aici școala satului, comuna s-a însărcinat să dea un local potrivit. REBREANU, I. 83. 2. Restaurant, birt, bodegă. Ofițerii se răriseră pe trotuarul Căii Victoriei și prin localuri. PAS, Z. IV 37. Pavel Vardaru era vestit în toate localurile de zi și de noapte. C. PETRESCU, Î. I 5. Localul de noapte a lui Gherase era amenajat ca să servească toate categoriile de mușterii. BART, E. 193.

LOCÁL s.n. 1. Clădire de utilitate publică. 2. Restaurant, bodegă. [< fr. local].

LOCÁL, -Ă I. adj. 1. dintr-un loc anumit, specific unui loc. ♦ culoare ~ă = șir de imagini care, într-o descriere, pictură, piesă de teatru etc. redau ceea ce este caracteristic pentru obiceiurile unei țări, societăți sau epoci; tratament ~ = anestezie limitată la partea care urmează să fie operată, examinată etc.[1] 2. (mat.) referitor la un singur punct sau la un mic domeniu din plan sau din spațiu. II. s. n. clădire de utilitate publică; (spec.) restaurant, bodegă. (< fr. local, lat. localis)

  1. Contopire a sensurilor pentru tratament local și anestezie locală. Vezi celelalte surse pentru edificare. — cata

LOCÁL2 ~uri n. 1) Clădire sau încăpere cu destinație publică. ~ul universității. 2) Sală unde se servește publicului mâncare și băutură. /<fr. local

local a. 1. ce ține de un loc: autorități locale; 2. Med. mărginit la un singur organ: boală locală. ║ n. loc considerat în raport cu dispozițiunea și cu starea sa: un local prea strâmt.

*locál, -ă adj. (lat. localis, fr. local). Particular unuĭ loc: Romaniĭ respectaŭ religiunea locală a popoarelor cucerite. Med. Mărginit la un singur organ: boală locală. Coloarea locală, aspectu local, semnele (costumele) particulare loculuĭ (saŭ timpuluĭ) într’o pĭesă teatrală orĭ pictură. S. m. și f. Persoană locală: ĭ-am întrebat pe localĭ. S. n., pl. urĭ saŭ și e. Loc, cameră saŭ edificiŭ destinat unuĭ scop: localu universitățiĭ din Ĭașĭ. Adv. În mod local. – Fals locálnic, adj. și s. (persoană locală).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

locál s. n., pl. locáluri

locál s. n., pl. locáluri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

LOCÁL s., adj. 1. s. sediu. (~ul primăriei.) 2. s. clădire. (O serbare în ~ul școlii.) 3. s. v. restaurant. 4. adj. (înv.) localnic. (Populația ~.)

LOCAL s., adj. 1. s. sediu. (~ul primăriei.) 2. s. clădire. (O serbare în ~ școlii.) 3. s. restaurant, (înv.) restaurație. (A mîncat într-un ~ de lux.) 4. adj. (înv.) localnic. (Populația ~.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

LOCAL. Subst. Local (de consum), restaurant, birt, ospătărie (înv. și pop.), bodegă, circiumă, cîrciumioară (dim.), crîșmă (reg.), crîșmuliță (dim.), crîșmușoară (reg.), crîșmuță (reg.), orîndă (înv. și reg.), tavernă; cramă.; mustărie; țuicărie; berărie; braserie. Han, locandă, locantă (înv.), birt (înv.), făgădău (reg.), tractir (înv.), rateș (reg., înv.), caravanserai (în Orient). Bufet, bufet-expres, expres; bistro; rotiserie; cantină, cantină-restaurant, popotă, pensiune; lacto-bar; patiserie, plăcintărie; cofetărie; ceainărie (înv.); cafenea, mihamea (turcism înv.). Bar; bar de noapte, cabaret, dancing (rar), șantan (rar). Speluncă, bombă (fig., arg.). Restaurator, birtaș, ospătar (înv.), cîrciumar, crîșmar (reg.), orîndar (înv., reg.), orîndaș (reg.); berar. Hangiu, locantier (înv.), făgădar (reg.), tractirgiu (înv.). Bufetier; cantinier, popotar; plăcintar; cofetar; cafegiu (înv.). Barman; cabaretier (rar). Ospătar, chelner; oberțal (ieșit din uz), țal (ieșit din uz); chelner-șef, ober (ieșit din uz), ober-chelner (ieșit din uz); picolo, garson (ieșit din uz). Vb. A ține un local; a cîrciumări (pop.). A se duce (a merge) la (un) local, a frecventa un local. A servi (ceva), a consuma. V. comerciant, comerț, construcție, locuri comerciale.

Intrare: local (s.n.)
local2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • local
  • localul
  • localu‑
plural
  • localuri
  • localurile
genitiv-dativ singular
  • local
  • localului
plural
  • localuri
  • localurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

local (s.n.)

  • 1. Clădire sau grup de încăperi de utilitate publică (ocupate de o întreprindere, de o instituție etc.).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • Cînd s-a înființat aici școala satului, comuna s-a însărcinat să dea un local potrivit. REBREANU, I. 83.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Sală special amenajată unde se servește publicului mâncare sau băutură.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: birt bodegă restaurant 3 exemple
      exemple
      • Ofițerii se răriseră pe trotuarul Căii Victoriei și prin localuri. PAS, Z. IV 37.
        surse: DLRLC
      • Pavel Vardaru era vestit în toate localurile de zi și de noapte. C. PETRESCU, Î. I 5.
        surse: DLRLC
      • Localul de noapte a lui Gherase era amenajat ca să servească toate categoriile de mușterii. BART, E. 193.
        surse: DLRLC

etimologie: