li i [At: ȘEZ. III, 189 / V: lia / E: ns cf libă] (Reg) Strigăt cu care se cheamă rațele sau gâștele.

lia² i vz li

li s. m. veche măsură de lungime la chinezi, de 576 m. (fr. li)

liu-liu (reg.) interj.

liu-liu interj.

LIU-LIU interj. v. nani.

liu (lü, lyu) 1. La origine, în practica muzicală chineză, tuburi sonore din metal, de dimensiuni riguros determinate, ce fixau înălțimea (2) absolută a sunetelor (inclusiv fundamentalele* pentatonicelor*). 2. În sistemul chinez tradițional de mai târziu (sec. 12-16), intervale* ce luau naștere prin procedeul – similar celui pitagoreic – de multiplicare prin cvinte* și cvarte. 12 l. (shi èr lü, numărul limită, după care seria cvintelor nu mai genera numere întregi divizibile prin 3) împărțeau aproape exact octava*, stând la baza celui mai vechi sistem de temperare* în 12 părți egale. Primele 12 l. erau asociate cu o bogată simbolică (cosmologică, astrologică, caracteriologică etc.).

Liu, -ca, -ță v. Ilie I 12, 13.

Liu, -l v. Filic 7 și Vasilie V 3.

LI (YI), dinastie de regi (1392-1897) fondată de Li Sǒng-gyo, și împărați (1897-1910), întemeiată de Kojong în Coreea. Înlăturată de la putere prin anexarea Coreii de Japonia.

LI (în mitologia chineză), stăpânul focului; a contribuit la despărțirea Cerului de Pământ. Reprezentat călare pe un tigru.

LI BAI (LI TAIBO, LI TAI-PE) (701-762), poet chinez din timpul dinastiei Tang. Considerat unul dintre principalii reprezentanți ai liricii chineze. Spirit neconformist, supranumit de contemporani „nemuritorul coborât din cer”. Cântăreț delicat al naturii, al dragostei și al vinului, critic al moravurilor nobilimii, a alternat atitudinea euforică și cea elegiacă în versuri simple și sugestive, amintind de poezia populară, în imagini de o rară plasticitate și armonie.

LI HONGZHANG (sau LI HUNGCHANG) (1823-1901), om politic chinez. Împreună cu generalul Gordon, a înfrânt Răscoala taipinilor. A promovat o politică de modernizare, construind școli, căi ferate, șantiere navale și fabrici de armament. A negociat, din partea Chinei, Tratatul de la Shimonoseki (1895).

LI PENG (n. 1928), om politic chinez. Fiul adoptiv al lui Ciu En-lai (Zhou Enlai). Unul dintre promotorii luptei pentru independența Chinei. Prim-min. (1988-1998). Președinte al Adunării Naționale a R.P. Chineze (din 1998).

LI SÎN-GHI (n. 1905), chimist corean. Cercetări în domeniul fibrelor sintetice. În 1939, a obținut vinalonul.

LI SÎN-HUAN (1889-1971), geolog chinez. Autor al primei raionări tectonice și al unei lucrări de geologie a terit R.P. Chineze.

LI SÎN-MAN (SYNGMAN RHEE) (1875-1965), om politic coreean. Președinte al Republicii Coreea (1948-1960). Confruntat cu războiul declanșat de nord-coreeni (iun. 1950), a fost silit să-și asume puteri dictatoriale. În fața unui val de nemulțumiri populare, a demisionat.

LI TAIBO v. LI BAI.

LI XIANNIAN (1909-1992), om politic chinez. Colaborator apropiat al lui Ciu En-lai (Zhou Enlai). Președinte al R.P. Chineze (1983-1988).

LIU CHI (1311-1375), pictor chinez. Stilul său realist („Flori, graminee și păsări sălbatice”) a influențat pictura japoneză de paravan.

LIU SHAOQI (LIU ȘAO TZI) (1898-1974), om politic chinez. Membru fondator al Partidului Comunist Chinez (1921); secretar general al C.C. al P.C. Chinez (1943-1954). Vicepreședinte (1949-1959) și președinte al R.P. Chineze (1959-1968). În timpul războiului Civil din China a participat la organizarea Armatei Roșii. Acuzat de revizionism în timpul revoluției culturale din anii ’60, a fost exclus din partid, îndepărtat din toate funcțiile politice (1968) și arestat. A murit în închisoare. Reabilitat post-mortem (1980).

LIU TSONGYUAN (ZONGYUAN) (773-819), scriitor chinez. Proză de reflecție filozofică, folosind fabula și parabola („Măgarul din Suiciou”, „Șobolanii din Iunciou”).

LIU XIANG (c. 77-c. 6 î. Hr.), poet și cărturar chinez. Poeme pe teme mitologice și povestiri („Extraordinarele însemnări”, „Grădina mărturisirilor”) evocând lumea împăraților legendari Yoa și Shun. A îngrijit ediții de scrieri vechi.