liu-liu (reg.) interj.

liu-liu interj.

LIU-LIU interj. v. nani.

liu (lü, lyu) 1. La origine, în practica muzicală chineză, tuburi sonore din metal, de dimensiuni riguros determinate, ce fixau înălțimea (2) absolută a sunetelor (inclusiv fundamentalele* pentatonicelor*). 2. În sistemul chinez tradițional de mai târziu (sec. 12-16), intervale* ce luau naștere prin procedeul – similar celui pitagoreic – de multiplicare prin cvinte* și cvarte. 12 l. (shi èr lü, numărul limită, după care seria cvintelor nu mai genera numere întregi divizibile prin 3) împărțeau aproape exact octava*, stând la baza celui mai vechi sistem de temperare* în 12 părți egale. Primele 12 l. erau asociate cu o bogată simbolică (cosmologică, astrologică, caracteriologică etc.).

LIU CHI (1311-1375), pictor chinez. Stilul său realist („Flori, graminee și păsări sălbatice”) a influențat pictura japoneză de paravan.

LIU SHAOQI (LIU ȘAO TZI) (1898-1974), om politic chinez. Membru fondator al Partidului Comunist Chinez (1921); secretar general al C.C. al P.C. Chinez (1943-1954). Vicepreședinte (1949-1959) și președinte al R.P. Chineze (1959-1968). În timpul războiului Civil din China a participat la organizarea Armatei Roșii. Acuzat de revizionism în timpul revoluției culturale din anii ’60, a fost exclus din partid, îndepărtat din toate funcțiile politice (1968) și arestat. A murit în închisoare. Reabilitat post-mortem (1980).

LIU TSONGYUAN (ZONGYUAN) (773-819), scriitor chinez. Proză de reflecție filozofică, folosind fabula și parabola („Măgarul din Suiciou”, „Șobolanii din Iunciou”).

LIU XIANG (c. 77-c. 6 î. Hr.), poet și cărturar chinez. Poeme pe teme mitologice și povestiri („Extraordinarele însemnări”, „Grădina mărturisirilor”) evocând lumea împăraților legendari Yoa și Shun. A îngrijit ediții de scrieri vechi.