2 intrări

32 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

lipăire sf [At: COSTINESCU / Pl: ~ri / E: lipăi1] (Rar) 1 Zgomot specific produs de o persoană care merge fără încălțăminte sau în papuci. 2 (Pex) Sunet caracteristic produs prin lovirea repetată a unui corp solid de alt corp solid. 3 (Pop) Pălmuire (1). 4 (D. lichide, substanțe vâscoase etc.) Lovire a unui lichid sau a unei substanțe vâscoase de sau cu un corp tare, producându-se un zgomot caracteristic. 5 (Reg) Clipire.

LĂPĂÍ vb. IV v. lipăi.

LEOPĂÍ vb. IV v. lipăi.

LEPĂÍ vb. IV v. lipăi.

LIPĂÍ, lípăi, vb. IV. Intranz. 1. A face un zgomot caracteristic, mergând desculț sau în papuci ori lovind cu palma; a cepăi. 2. (Despre animale) A bea sau a mânca ceva făcând un zgomot caracteristic cu limba. [Prez. ind. și: lipăiesc.Var.: lăpăí, lepăí, leopăí vb. IV] – Lipa + suf. -ăi. Cf. bg. lapam.

LIPĂÍ, lípăi, vb. IV. Intranz. 1. A face un zgomot caracteristic, mergând desculț sau în papuci ori lovind cu palma; a cepăi. 2. (Despre animale) A bea sau a mânca ceva făcând un zgomot caracteristic cu limba. [Prez. ind. și: lipăiesc.Var.: lăpăí, lepăí, leopăí vb. IV] – Lipa + suf. -ăi. Cf. bg. lapam.

lipăi1 [At: VLAHUȚĂ, N. 123 / V: lep~, (reg) lăp~, leop~, lipăni / Pzi: ~esc, lipăi[1] / E: lipa + -ăi] 1-2 vti A produce un zgomot specific, mergând fără încălțăminte sau în papuci. 3-4 vti (Pex) A scoate un sunet caracteristic prin lovirea repetată a unui corp solid de alt corp solid. 5-6 vti (Pop) A pălmui (1). 7-8 vi (D. lichide, substanțe vâscoase etc.) (A lovi sau) a fi lovit (de) un corp tare, producând un zgomot caracteristic Si: a pleoscăi. 9-10 vti (D. corpuri solide) A lovi un lichid sau o substanță vâscoasă, producând un anumit zgomot Si: a plescăi, (reg) a plescăni. 11 vi (Reg) A clipi. 12 vt(a) A bea sau a mânca ceva, făcând un zgomot caracteristic cu limba. 13 vi (Rar) A plescăi din buze. 14 vt (Reg; îf lepăi) A cicăli pe cineva. 15 vr (Olt; îf lipăni) A fi lihnit de foame Si: a flămânzi, a hămesi. modificată

  1. În original, greșit tipărit: Pl: ~esc, lipăi LauraGellner

lipăi2[1] i vz lipa corectată

  1. În original greșit accentuat: lipăi LauraGellner

LĂPĂÍ1, lắpăi, vb. IV. Intranz. (Despre unele animale) A bea sau a mînca un aliment lichid, luînd cu limba și făcînd un zgomot caracteristic. Dar cucoana apropie paharul aplecat de botul favoritului, care-ncepe să lăpăie, și lăpăie, și lăpăie. CARAGIALE, O. II 268.

LIPĂÍ, lipăiesc și lípăi, vb. IV. Intranz. A face un zgomot caracteristic, mergînd desculț sau în papuci; a cepăi. Piatra lunecă sub pas, maica-n urmă a rămas... Lipăiește bătrînește și în sine-i se gîndește. DEȘLIU, N. 19. Prin întuneric, picioarele goale ale lui Gudică lipăiau iute în pulbere. DUMITRIU, N. 242. M-am dus, bădie!... spuse lipăind cu picioarele goale pe scări. C. PETRESCU, A. 24. ◊ Tranz. Vin... la fîntînă, lipăind cu tălpi goale pămîntul înghețat al ulițelor. STANCU, D. 23. A trecut într-o dimineață strada, lipăindu-și papucii pe tălpile goale. PAS, Z. I 84. – Variante: lăpăí (SADOVEANU, O. VI 246), lepăí (SADOVEANU, O. III 199), leopăí (REBREANU, R. I 283) vb. IV.

LĂPĂÍ1 vb. IV. v. lipăí.

LĂPĂÍ2, pers. 3 lăpăie, vb. IV. Intranz. (Despre animale) A bea sau a mânca un aliment lichid făcând un zgomot caracteristic cu limba. – Bg. lapam „mănânc, sorb cu lăcomie”.

LIPĂÍ, lipăiesc, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. A face un zgomot caracteristic, mergând desculț sau în papuci. 2. Intranz. (Despre câini) A bea apa cu zgomot. [Prez. ind. și: lípăi.Var.: lăpăí, lepăí, leopăí vb. IV] – Din lipa.

A LIPĂÍ lípăi intranz. 1) A produce un zgomot caracteristic, mergând desculț sau lovind cu palma. 2) (mai ales despre animale) A produce un zgomot caracteristic cu limba, înghițind hrana sau un lichid. /Onomat.

lăpăì v. a linge (vorbind de câini). [Onomatopee: lap! lap!].

arată toate definițiile

Intrare: lipăire
lipăire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lipăire
  • lipăirea
plural
  • lipăiri
  • lipăirile
genitiv-dativ singular
  • lipăiri
  • lipăirii
plural
  • lipăiri
  • lipăirilor
vocativ singular
plural
Intrare: lipăi
verb (VT343)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • lipăi
  • lipăire
  • lipăit
  • lipăitu‑
  • lipăind
  • lipăindu‑
singular plural
  • lipăie
  • lipăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • lipăi
(să)
  • lipăi
  • lipăiam
  • lipăii
  • lipăisem
a II-a (tu)
  • lipăi
(să)
  • lipăi
  • lipăiai
  • lipăiși
  • lipăiseși
a III-a (el, ea)
  • lipăie
(să)
  • lipăie
  • lipăia
  • lipăi
  • lipăise
plural I (noi)
  • lipăim
(să)
  • lipăim
  • lipăiam
  • lipăirăm
  • lipăiserăm
  • lipăisem
a II-a (voi)
  • lipăiți
(să)
  • lipăiți
  • lipăiați
  • lipăirăți
  • lipăiserăți
  • lipăiseți
a III-a (ei, ele)
  • lipăie
(să)
  • lipăie
  • lipăiau
  • lipăi
  • lipăiseră
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • lăpăi
  • lăpăire
  • lăpăit
  • lăpăitu‑
  • lăpăind
  • lăpăindu‑
singular plural
  • lăpăiește
  • lăpăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • lăpăiesc
(să)
  • lăpăiesc
  • lăpăiam
  • lăpăii
  • lăpăisem
a II-a (tu)
  • lăpăiești
(să)
  • lăpăiești
  • lăpăiai
  • lăpăiși
  • lăpăiseși
a III-a (el, ea)
  • lăpăiește
(să)
  • lăpăiască
  • lăpăia
  • lăpăi
  • lăpăise
plural I (noi)
  • lăpăim
(să)
  • lăpăim
  • lăpăiam
  • lăpăirăm
  • lăpăiserăm
  • lăpăisem
a II-a (voi)
  • lăpăiți
(să)
  • lăpăiți
  • lăpăiați
  • lăpăirăți
  • lăpăiserăți
  • lăpăiseți
a III-a (ei, ele)
  • lăpăiesc
(să)
  • lăpăiască
  • lăpăiau
  • lăpăi
  • lăpăiseră
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • leopăi
  • leopăire
  • leopăit
  • leopăitu‑
  • leopăind
  • leopăindu‑
singular plural
  • leopăiește
  • leopăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • leopăiesc
(să)
  • leopăiesc
  • leopăiam
  • leopăii
  • leopăisem
a II-a (tu)
  • leopăiești
(să)
  • leopăiești
  • leopăiai
  • leopăiși
  • leopăiseși
a III-a (el, ea)
  • leopăiește
(să)
  • leopăiască
  • leopăia
  • leopăi
  • leopăise
plural I (noi)
  • leopăim
(să)
  • leopăim
  • leopăiam
  • leopăirăm
  • leopăiserăm
  • leopăisem
a II-a (voi)
  • leopăiți
(să)
  • leopăiți
  • leopăiați
  • leopăirăți
  • leopăiserăți
  • leopăiseți
a III-a (ei, ele)
  • leopăiesc
(să)
  • leopăiască
  • leopăiau
  • leopăi
  • leopăiseră
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • lepăi
  • lepăire
  • lepăit
  • lepăitu‑
  • lepăind
  • lepăindu‑
singular plural
  • lepăiește
  • lepăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • lepăiesc
(să)
  • lepăiesc
  • lepăiam
  • lepăii
  • lepăisem
a II-a (tu)
  • lepăiești
(să)
  • lepăiești
  • lepăiai
  • lepăiși
  • lepăiseși
a III-a (el, ea)
  • lepăiește
(să)
  • lepăiască
  • lepăia
  • lepăi
  • lepăise
plural I (noi)
  • lepăim
(să)
  • lepăim
  • lepăiam
  • lepăirăm
  • lepăiserăm
  • lepăisem
a II-a (voi)
  • lepăiți
(să)
  • lepăiți
  • lepăiați
  • lepăirăți
  • lepăiserăți
  • lepăiseți
a III-a (ei, ele)
  • lepăiesc
(să)
  • lepăiască
  • lepăiau
  • lepăi
  • lepăiseră
verb (VT343)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • lepăi
  • lepăire
  • lepăit
  • lepăitu‑
  • lepăind
  • lepăindu‑
singular plural
  • lepăie
  • lepăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • lepăi
(să)
  • lepăi
  • lepăiam
  • lepăii
  • lepăisem
a II-a (tu)
  • lepăi
(să)
  • lepăi
  • lepăiai
  • lepăiși
  • lepăiseși
a III-a (el, ea)
  • lepăie
(să)
  • lepăie
  • lepăia
  • lepăi
  • lepăise
plural I (noi)
  • lepăim
(să)
  • lepăim
  • lepăiam
  • lepăirăm
  • lepăiserăm
  • lepăisem
a II-a (voi)
  • lepăiți
(să)
  • lepăiți
  • lepăiați
  • lepăirăți
  • lepăiserăți
  • lepăiseți
a III-a (ei, ele)
  • lepăie
(să)
  • lepăie
  • lepăiau
  • lepăi
  • lepăiseră
verb (VT343)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • lăpăi
  • lăpăire
  • lăpăit
  • lăpăitu‑
  • lăpăind
  • lăpăindu‑
singular plural
  • lăpăie
  • lăpăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • lăpăi
(să)
  • lăpăi
  • lăpăiam
  • lăpăii
  • lăpăisem
a II-a (tu)
  • lăpăi
(să)
  • lăpăi
  • lăpăiai
  • lăpăiși
  • lăpăiseși
a III-a (el, ea)
  • lăpăie
(să)
  • lăpăie
  • lăpăia
  • lăpăi
  • lăpăise
plural I (noi)
  • lăpăim
(să)
  • lăpăim
  • lăpăiam
  • lăpăirăm
  • lăpăiserăm
  • lăpăisem
a II-a (voi)
  • lăpăiți
(să)
  • lăpăiți
  • lăpăiați
  • lăpăirăți
  • lăpăiserăți
  • lăpăiseți
a III-a (ei, ele)
  • lăpăie
(să)
  • lăpăie
  • lăpăiau
  • lăpăi
  • lăpăiseră
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • lipăi
  • lipăire
  • lipăit
  • lipăitu‑
  • lipăind
  • lipăindu‑
singular plural
  • lipăiește
  • lipăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • lipăiesc
(să)
  • lipăiesc
  • lipăiam
  • lipăii
  • lipăisem
a II-a (tu)
  • lipăiești
(să)
  • lipăiești
  • lipăiai
  • lipăiși
  • lipăiseși
a III-a (el, ea)
  • lipăiește
(să)
  • lipăiască
  • lipăia
  • lipăi
  • lipăise
plural I (noi)
  • lipăim
(să)
  • lipăim
  • lipăiam
  • lipăirăm
  • lipăiserăm
  • lipăisem
a II-a (voi)
  • lipăiți
(să)
  • lipăiți
  • lipăiați
  • lipăirăți
  • lipăiserăți
  • lipăiseți
a III-a (ei, ele)
  • lipăiesc
(să)
  • lipăiască
  • lipăiau
  • lipăi
  • lipăiseră
verb (VT343)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • leopăi
  • leopăire
  • leopăit
  • leopăitu‑
  • leopăind
  • leopăindu‑
singular plural
  • leopăie
  • leopăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • leopăi
(să)
  • leopăi
  • leopăiam
  • leopăii
  • leopăisem
a II-a (tu)
  • leopăi
(să)
  • leopăi
  • leopăiai
  • leopăiși
  • leopăiseși
a III-a (el, ea)
  • leopăie
(să)
  • leopăie
  • leopăia
  • leopăi
  • leopăise
plural I (noi)
  • leopăim
(să)
  • leopăim
  • leopăiam
  • leopăirăm
  • leopăiserăm
  • leopăisem
a II-a (voi)
  • leopăiți
(să)
  • leopăiți
  • leopăiați
  • leopăirăți
  • leopăiserăți
  • leopăiseți
a III-a (ei, ele)
  • leopăie
(să)
  • leopăie
  • leopăiau
  • leopăi
  • leopăiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

lipăi lepăi lăpăi leopăi

  • 1. A face un zgomot caracteristic, mergând desculț sau în papuci ori lovind cu palma.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: cepăi attach_file 5 exemple
    exemple
    • Piatra lunecă sub pas, maica-n urmă a rămas... Lipăiește bătrînește și în sine-i se gîndește. DEȘLIU, N. 19.
      surse: DLRLC
    • Prin întuneric, picioarele goale ale lui Gudică lipăiau iute în pulbere. DUMITRIU, N. 242.
      surse: DLRLC
    • M-am dus, bădie!... spuse lipăind cu picioarele goale pe scări. C. PETRESCU, A. 24.
      surse: DLRLC
    • tranzitiv Vin... la fîntînă, lipăind cu tălpi goale pămîntul înghețat al ulițelor. STANCU, D. 23.
      surse: DLRLC
    • tranzitiv A trecut într-o dimineață strada, lipăindu-și papucii pe tălpile goale. PAS, Z. I 84.
      surse: DLRLC
  • 2. (Despre animale) A bea sau a mânca ceva făcând un zgomot caracteristic cu limba.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • Dar cucoana apropie paharul aplecat de botul favoritului, care-ncepe să lăpăie, și lăpăie, și lăpăie. CARAGIALE, O. II 268.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Lipa + sufix -ăi.
    surse: DEX '98 DEX '09
  • surse: DEX '98 DEX '09