lipăire sf [At: COSTINESCU / Pl: ~ri / E: lipăi¹] (Rar) 1 Zgomot specific produs de o persoană care merge fără încălțăminte sau în papuci. 2 (Pex) Sunet caracteristic produs prin lovirea repetată a unui corp solid de alt corp solid. 3 (Pop) Pălmuire (1). 4 (D. lichide, substanțe vâscoase etc.) Lovire a unui lichid sau a unei substanțe vâscoase de sau cu un corp tare, producându-se un zgomot caracteristic. 5 (Reg) Clipire.

lipăire s.f. 1 lipăit, <reg.> cepăire, cepăit, tipăit. Îl trezește lipăirea picioarelor pe gresia din hol. 2 (pop.) v. Pălmuială. Pălmuire.