3 intrări

21 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LIMBUȚÍ, limbuțesc, vb. IV. Intranz. (Înv.) A vorbi prea mult; a flecări, a trăncăni. – Din limbut.

LIMBUȚÍ, limbuțesc, vb. IV. Intranz. (Înv.) A vorbi prea mult; a flecări, a trăncăni. – Din limbut.

limbuți [At: BIBLIA (1688), ap. TDRG / Pzi: esc / E: limbut] 1-2 vti (Îvp) A pălăvrăgi. 3 vt (Înv) A calomnia.

A LIMBUȚÍ ~ésc intranz. înv. A vorbi mult și fără rost; a pălăvrăgi; a trăncăni; a flecări. /Din limbut

LIMBÚT, -Ă, limbuți, -te, adj., s. m. și f. (Om) care vorbește mult (și fără rost); vorbăreț, guraliv, flecar, locvace. – Lat. linguutus (după limbă).

LIMBÚT, -Ă, limbuți, -te, adj., s. m. și f. (Om) care vorbește mult (și fără rost); vorbăreț, guraliv, flecar, locvace. – Lat. linguutus (după limbă).

limbut, ~ă [At: ANON. CAR. / Pl: ~uți, ~e / E: ml *linguutus] 1-2 smf, a (Om) care vorbește mult și fără rost Si: guraliv, vorbăreț, (reg) limbăreț, limbuțelnic (1), (liv) locvace. 3 a (Înv) Care este înzestrat cu elocvență Si: (reg) limbuțelnic (2). 4 a (Înv) Care dă dovadă de elocvență Si: (reg) limbuțelnic (3). 5 a (D. stări, manifestări ale oamenilor) Care se manifestă printr-un exces verbal Si: gălăgios, zgomotos. 6 a (Înv; d. gesturi, atitudini ale oamenilor) Care este elocvent prin el însuși, făcând inutile cuvintele. 7 a (Înv) Calomniator. 8-9 smf, a (Om) care nu poate vorbi bine Si: gângav. 10-11 smf, a (Reg) (Om) peltic. 12-13 smf, a (Om) bâlbăit.

LIMBÚT, -Ă, limbuți, -te, adj. (Despre oameni) Care vorbește mult; guraliv, vorbăreț, flecar. De hatîrul lor, își pierduse vremea cu acest fanfaron limbut. C. PETRESCU, A. R. 27. Vorbi și ea... cu niște graiuri ce ar fi lăsat la degetul cel mic pe cea mai limbută teleloaică. ISPIRESCU, U. 8. Ai dat biletul Marioarei? întrebai pe feciorul cel limbut. BOLINTINEANU, O. 338. ◊ Fig. Vrăbiile limbute ciripesc. ODOBESCU, S. III 77. ◊ (Substantivat) Cînd îi avea vro taină mare, să n-o descoperi altora, mai ales limbuților. SBIERA, P. 192. ♦ (Învechit) Elocvent. M-am apucat de cetit pre Tucidid și pre Xenofon... acești vestiți și limbuți autori. NEGRUZZI, S. I 61.

LIMBÚT ~tă (~ți, ~te) și substantival Care spune vorbe goale; care limbuțește; flecar; vorbăreț. /<lat. linguutus

limbút, -ă adj. (d. limbă; neap. lenguto, pv. lengu, cat. lengud). Vorbăreț, guraliv, care vorbește mult. – La Od. Ps. 188 și limbáreț.

limbuțésc v. intr. Vechĭ. Flecăresc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

limbuțí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. limbuțésc, imperf. 3 sg. limbuțeá; conj. prez. 3 să limbuțeáscă

limbuțí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. limbuțésc, imperf. 3 sg. limbuțeá; conj. prez. 3 sg. și pl. limbuțeáscă

limbút adj. m., s. m., pl. limbúți; adj. f., s. f. limbútă, pl. limbúte

limbút adj. m., s. m., pl. limbúți; f. sg. limbútă, pl. limbúte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

LIMBUȚÍ vb. v. flecări, îndruga, pălăvrăgi, sporovăi, trăncăni.

limbuți vb. v. FLECĂRI. ÎNDRUGA. PĂLĂVRĂGI. SPOROVĂI. TRĂNCĂNI.

LIMBÚT adj. v. elocvent.

LIMBÚT s., adj. v. flecar.

LIMBUT s., adj. clănțău, flecar, guraliv, palavragiu, vorbăreț, vorbă-lungă, (livr.) locvace, (rar) ploscar, ploscaș, taclagiu, (pop. și fam.) farfara, (pop.) gureș, toacă-gură, (înv. și reg.) spornic, vorbareț, (reg.) pălăvatic, pălăvrăgit, țololoi, vorbar, (Mold.) dîrdală, lehău, leorbău, (Transilv.) stroncănitor, (prin Munt.) tîndălit, (Mold.) trăncălău, (înv.) limbareț, vorovaci, (fam.) moftangiu, (rar fam.) moftolog, mofturean, (fig.) meliță. (Mare ~ mai ești, amice!)

arată toate definițiile

Intrare: limbuți
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • limbuți
  • limbuțire
  • limbuțit
  • limbuțitu‑
  • limbuțind
  • limbuțindu‑
singular plural
  • limbuțește
  • limbuțiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • limbuțesc
(să)
  • limbuțesc
  • limbuțeam
  • limbuții
  • limbuțisem
a II-a (tu)
  • limbuțești
(să)
  • limbuțești
  • limbuțeai
  • limbuțiși
  • limbuțiseși
a III-a (el, ea)
  • limbuțește
(să)
  • limbuțească
  • limbuțea
  • limbuți
  • limbuțise
plural I (noi)
  • limbuțim
(să)
  • limbuțim
  • limbuțeam
  • limbuțirăm
  • limbuțiserăm
  • limbuțisem
a II-a (voi)
  • limbuțiți
(să)
  • limbuțiți
  • limbuțeați
  • limbuțirăți
  • limbuțiserăți
  • limbuțiseți
a III-a (ei, ele)
  • limbuțesc
(să)
  • limbuțească
  • limbuțeau
  • limbuți
  • limbuțiseră
Intrare: limbut (adj.)
limbut1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • limbut
  • limbutul
  • limbutu‑
  • limbu
  • limbuta
plural
  • limbuți
  • limbuții
  • limbute
  • limbutele
genitiv-dativ singular
  • limbut
  • limbutului
  • limbute
  • limbutei
plural
  • limbuți
  • limbuților
  • limbute
  • limbutelor
vocativ singular
plural
Intrare: limbut (s.m.)
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • limbut
  • limbutul
  • limbutu‑
plural
  • limbuți
  • limbuții
genitiv-dativ singular
  • limbut
  • limbutului
plural
  • limbuți
  • limbuților
vocativ singular
  • limbutule
  • limbute
plural
  • limbuților
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

limbuți

etimologie:

  • limbut
    surse: DEX '98 DEX '09

limbut, -ă limbut (2) limbută

  • 1. (Om) care vorbește mult (și fără rost).
    exemple
    • De hatîrul lor, își pierduse vremea cu acest fanfaron limbut. C. PETRESCU, A. R. 27.
      surse: DLRLC
    • Vorbi și ea... cu niște graiuri ce ar fi lăsat la degetul cel mic pe cea mai limbută teleloaică. ISPIRESCU, U. 8.
      surse: DLRLC
    • Ai dat biletul Marioarei? întrebai pe feciorul cel limbut. BOLINTINEANU, O. 338.
      surse: DLRLC
    • figurat Vrăbiile limbute ciripesc. ODOBESCU, S. III 77.
      surse: DLRLC
    • Cînd îi avea vro taină mare, să n-o descoperi altora, mai ales limbuților. SBIERA, P. 192.
      surse: DLRLC
    • exemple
      • M-am apucat de cetit pre Tucidid și pre Xenofon... acești vestiți și limbuți autori. NEGRUZZI, S. I 61.
        surse: DLRLC

etimologie: