limbut, ~ă [At: ANON. CAR. / Pl: ~uți, ~e / E: ml *linguutus] 1-2 smf, a (Om) care vorbește mult și fără rost Si: guraliv, vorbăreț, (reg) limbăreț, limbuțelnic (1), (liv) locvace. 3 a (Înv) Care este înzestrat cu elocvență Si: (reg) limbuțelnic (2). 4 a (Înv) Care dă dovadă de elocvență Si: (reg) limbuțelnic (3). 5 a (D. stări, manifestări ale oamenilor) Care se manifestă printr-un exces verbal Si: gălăgios, zgomotos. 6 a (Înv; d. gesturi, atitudini ale oamenilor) Care este elocvent prin el însuși, făcând inutile cuvintele. 7 a (Înv) Calomniator. 8-9 smf, a (Om) care nu poate vorbi bine Si: gângav. 10-11 smf, a (Reg) (Om) peltic. 12-13 smf, a (Om) bâlbăit.