3 intrări

Articole pe această temă:

30 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

liliac1 sm [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / P: li-liac și li-li-ac / V: (îrg) lel~, (înv) liec, ~leac, (reg) iliac, ililac, ilileac1, lulac, lul~, luluiac, uliac / Pl: ~ieci și (îvr) ~aci / E: tc leylâc cf bg лиляк] 1 Arbore din familia oleaceelor, cu frunze opuse, simple, întregi, cu inflorescență terminală, la vârful ramurilor anuale, cu fructul în formă de capsulă coriacee. 2 (Șîc ~-comun, ~-nemțesc, ~-roșu, ~-sălbatic) Arbore sau arbust înalt de până la 7 m, cu frunze ovate, cordate la bază și flori colorate în diferite nuanțe de violet-albastru, albe sau roșii, plăcut mirositoare, care crește în regiunile mai calde ale țării Si: (reg) iorgovan, liurhăn, mălin, mălin roșu, scânteie, scrințe, scumpie, sireni (Syringa vulgaris). 3 (Șîc ~-franțuzesc, ~-nemțesc) Arbust înalt de 2-3 m, cu ramuri răsfirate, frunze lanceolate, lobate sau penat fidate, cu flori palid liliachii, frumos mirositoare, dispuse în panicule, cultivat ca arbust ornamental Si: (reg) broștean, (reg) mălin verde, (reg) scumpie altoită (Syringa persica). 4 (Șîc ~-franțuzesc) Arbust înalt de 2-3 m, cu lujeri glabri, cu frunze lanceolate, flori purpurii liliachii ce se cultivă ca arbust ornamental (Syringa chinensis). 5 (Bot; șîc ~-românesc) Lemnul-vântului (Syringa josikaea). 6 (Prc) Floare de liliac (1). 7 (Pop; îe) Un ~ de copil Copil frumos ca o floare. 8 (Bot; șîc ~-de-munte) Anin de munte (Alnus viridis). 9 (Bot; reg) Mălin (Prunus padus). 10 (Bot; Ban) Salcâm (Robinia pseudacacia). 11 (Bot; reg) Scumpie (Cotinus coggygria). 12 (Bot; șîc ~-de-câmp, ~-de-toamnă, ~-sălbatic) Albăstrică (Aster tripolium). 13 (Bot; șîc ~-de-pădure) Tulichină (Daphne mezereum). 14 (Bot; îc) ~-de-grădină sau ~-franțuzesc Nopticoasă (Hesperis matronalis). 15 (Bot; îc) ~-nemțesc Brumărele (Phlox paniculata). 16 (Bot; reg; îc) ~-galben Cuișoare (Ribes aureum). 17 (Bot; reg; îc) ~-de-mare Crin de toamnă (Hosta plantaginea).

liliac2 sm [At: BIBLIA (1688), ap. DLR ms / P: li-li-ac și li-liac / V: (îrg) lel~, (înv) ~liec, (reg) ilileac, leleac / Pl: ~ieci și ~aci / E: bg лиляк] 1-2 (Lpl) Specii de mamifere insectivore asemănătoare cu șoarecele, cu aripi adaptate la zbor, formate dintr-o membrană care leagă degetele foarte alungite ale membrelor anterioare, laturile corpului, membrele posterioare și coada, care trăiesc prin locuri întunecoase și izolate, de unde ies numai seara, pentru a-și căuta hrana (Plecotus auritus și Nyctalus noctula). 3-4 (Lsg) Animal care face parte din aceste specii. 5 (Zlg; reg) Șoarece cu urechi Si: potlogar. 6 (Reg) Moroi.

LILIÁC1, lilieci, s. m. Arbust înalt cu frunze ovale, cu flori plăcut mirositoare, albe sau colorate în diferite nuanțe de violet sau albastru-violet, crescute în formă de buchete, cultivat ca plantă ornamentală; iorgovan, mălin (Syringa vulgaris). ♦ Floarea acestui arbust. [Pr.: -li-ac] – Din tc. leylâk. Cf. bg. liuleak.

LILIÁC1, lilieci, s. m. Arbust înalt cu frunze ovale, cu flori plăcut mirositoare, albe sau colorate în diferite nuanțe de violet sau albastru-violet, crescute în formă de buchete, cultivat ca plantă ornamentală; iorgovan, mălin (Syringa vulgaris). ♦ Floarea acestui arbust. [Pr.: -li-ac] – Din tc. leylâk. Cf. bg. liuleak.

LILIÁC2, lilieci, s. m. Animal mamifer insectivor, asemănător cu șoarecele, cu aripi adaptate la zbor, formate dintr-o membrană care leagă degetele membrelor anterioare cu cele posterioare și cu coada, și care trăiește prin locuri întunecoase, de unde iese numai noaptea (Plecotus auritus și Nyctalus noctula). [Pr.: -li-ac] – Din bg. liljak.

LILIÁC2, lilieci, s. m. Animal mamifer insectivor, asemănător cu șoarecele, cu aripi adaptate la zbor, formate dintr-o membrană care leagă degetele membrelor anterioare cu cele posterioare și cu coada, și care trăiește prin locuri întunecoase, de unde iese numai noaptea (Plecotus auritus și Nyctalus noctula). [Pr.: -li-ac] – Din bg. liljak.

LILIÁC2, lilieci, s. m. Animal mamifer insectivor care poate zbura cu ajutorul unor aripi formate dintr-o membrană care leagă degetele foarte alungite ale membrelor anterioare cu cele posterioare și cu coada; trăiește prin locuri întunecoase și puțin umblate, de unde iese numai seara, spre a-și căuta hrana (Vespertilio murinus, Plecotus auritus etc.). De cum se lasă seara, de prin cine știe ce crăpătură în care au stat spînzurați toată ziua, liliecii se trezesc la viață. BOGZA, C. O. 172. Un liliac... se strecura prin clopotnița bătrînă. SADOVEANU, O. VI 527. Noaptea-ncet, încet scoboară, Lilieci prin aer zboară. COȘBUC, P. II 27. Zgomotul alaiului domnesc deșteptase bufnițele și liliecii, care, din crestăturile vechii zidiri, zburau fîlfăind în toate părțile, cu țipete ascuțite. ODOBESCU, S. I 162. – Pronunțat: -li-ac.

LILIÁC1, lilieci, s. m. Arbust cu flori plăcut mirositoare, albastru-roșcate sau albe, în inflorescențe bogate; se cultivă ca plantă ornamentală (Syringa vulgaris). Zîmbirile primăverii și miresmele liliacului mă scoaseră la lumină. SADOVEANU, O. II 390. Pe-atunci înflorea liliacul și noaptea cădea parfumată. TOPÎRCEANU, B. 63. Privighetoarea cîntă, și liliacul e-nflorit! MACEDONSKI, O. I 62. Se scuturau De floare liliecii. EMINESCU, O. I 186. ♦ Floarea acestui arbust. Un buchet de liliac alb. – Pronunțat: -li-ac.

LILIÁC2 ~éci m. Mamifer insectivor nocturn, asemănător cu șoarecele, cu aripi formate dintr-o membrană ce leagă degetele membrelor anterioare cu cele posterioare și cu coada. /<bulg. liljak

LILIÁC1 ~éci m. 1) Arbust înalt cu frunze ovale, cu flori în formă de ciorchine, de culoare violetă sau albă, plăcut mirositoare, cultivat ca plantă ornamentală. 2) Floare a acestui arbust. [Sil. -li-ac] /<turc. leylâk

liliac m. pasăre de noapte, asemenea unui șoarece, cu aripi lipsite de pene (Vespertilio): ca liliecii nopții ce fug de ziuă mare Al. [Serb. LILĬAK].

liliac a. arbust ce înflorește printre cei dintâi primăvara și poartă floricele albastru-roșcate sau albe în buchete foarte mirositoare (Syringa). [Turc. LILAK].

1) liliác m., pl. iecĭ (vsl. liliĭakŭ, lilikŭ, bodîrlăŭ; sîrb. lelek, barză, ljiljak, liliac [animal]; bg. láĭlek, lílek, ngr. leléki, leĭléki și lélekas, barză, alb. lĭelĭék, barză, d. turc. leklek și leĭlek, care vine d. ar. laklak, barză). Un animal chiropter care seamănă a șoarice, zboară noaptea și locuĭește pin zidurĭ vechĭ și stîncĭ (vesperilio).

2) liliác m., pl. ĭecĭ (turc. ar. leĭlak, d. pers. lîlang, indigo; ngr. leĭl+aki, alb. lĭailĭa, bg. lilĕak, pol. lilak, ung. lile, it. lillà, fr. lilas, sp. lila și lilac, pg. lilaz. V. lulachĭ). Un copăcel oleaceŭ originar din Persia și care face florĭ micĭ violete, roșiatice saŭ albe cu miros plăcut și așezate în formă de strugurĭ (syringa vulgaris). – În Trans. ĭorgovan, scrinte și alt-fel.

iliác, s.m. – (bot.) Anin de munte, liliac de munte (Alnus viridis). Semnalat în Munții Rodnei (Borza, 1968). – Din liliac „plantă cu flori mov” (< tc. leytâk) (MDA).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

liliác (-li-ac) s. m., pl. liliéci

liliác (arbust, animal) s. m. (sil. -li-ac), pl. liliéci

liliác-de-múnte (plantă) (-li-ac) s. m., pl. liliéci-de-múnte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

LILIÁC s. (BOT.) 1. (Syringa vulgaris) (înv. și reg.) scumpie, (reg.) boroștean, (Ban.) iorgovan, (Transilv. și Maram.) mălin, (Transilv.) scrinte. 2. liliac-de-munte (Alnus viridis) = aninaș.

arată toate definițiile

Intrare: liliac (bot.)
  • silabație: li-li-ac
substantiv masculin (M39)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • liliac
  • liliacul
  • liliacu‑
plural
  • lilieci
  • liliecii
genitiv-dativ singular
  • liliac
  • liliacului
plural
  • lilieci
  • liliecilor
vocativ singular
plural
ilileac
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
iliac2 (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M39)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • iliac
  • iliacul
  • iliacu‑
plural
  • ilieci
  • iliecii
genitiv-dativ singular
  • iliac
  • iliacului
plural
  • ilieci
  • iliecilor
vocativ singular
plural
Intrare: liliac (zool.)
  • silabație: li-li-ac
substantiv masculin (M39)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • liliac
  • liliacul
  • liliacu‑
plural
  • lilieci
  • liliecii
genitiv-dativ singular
  • liliac
  • liliacului
plural
  • lilieci
  • liliecilor
vocativ singular
plural
ilileac
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
iliac2 (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M39)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • iliac
  • iliacul
  • iliacu‑
plural
  • ilieci
  • iliecii
genitiv-dativ singular
  • iliac
  • iliacului
plural
  • ilieci
  • iliecilor
vocativ singular
plural
Intrare: liliac-de-munte
liliac-de-munte substantiv masculin
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • liliac-de-munte
  • liliacul-de-munte
plural
  • lilieci-de-munte
  • liliecii-de-munte
genitiv-dativ singular
  • liliac-de-munte
  • liliacului-de-munte
plural
  • lilieci-de-munte
  • liliecilor-de-munte
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

liliac (bot.) murinus Syringa vespertilis iliac ilileac

  • 1. Arbust înalt cu frunze ovale, cu flori plăcut mirositoare, albe sau colorate în diferite nuanțe de violet sau albastru-violet, crescute în formă de buchete, cultivat ca plantă ornamentală (Syringa vulgaris).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: iorgovan mălin salcâm 4 exemple
    exemple
    • Zîmbirile primăverii și miresmele liliacului mă scoaseră la lumină. SADOVEANU, O. II 390.
      surse: DLRLC
    • Pe-atunci înflorea liliacul și noaptea cădea parfumată. TOPÎRCEANU, B. 63.
      surse: DLRLC
    • Privighetoarea cîntă, și liliacul e-nflorit! MACEDONSKI, O. I 62.
      surse: DLRLC
    • Se scuturau De floare liliecii. EMINESCU, O. I 186.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Floarea acestui arbust.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Un buchet de liliac alb.
        surse: DLRLC

etimologie:

liliac (zool.) iliac ilileac

  • 1. Animal mamifer insectivor, asemănător cu șoarecele, cu aripi adaptate la zbor, formate dintr-o membrană care leagă degetele membrelor anterioare cu cele posterioare și cu coada, și care trăiește prin locuri întunecoase, de unde iese numai noaptea (Plecotus auritus și Nyctalus noctula).
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: șoarece 4 exemple
    exemple
    • De cum se lasă seara, de prin cine știe ce crăpătură în care au stat spînzurați toată ziua, liliecii se trezesc la viață. BOGZA, C. O. 172.
      surse: DLRLC
    • Un liliac... se strecura prin clopotnița bătrînă. SADOVEANU, O. VI 527.
      surse: DLRLC
    • Noaptea-ncet, încet scoboară, Lilieci prin aer zboară. COȘBUC, P. II 27.
      surse: DLRLC
    • Zgomotul alaiului domnesc deșteptase bufnițele și liliecii, care, din crestăturile vechii zidiri, zburau fîlfăind în toate părțile, cu țipete ascuțite. ODOBESCU, S. I 162.
      surse: DLRLC
  • 2. limba bulgară liljak
    surse: DEX '09

etimologie: