13 definiții pentru lichea


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

lichea sf [At: ZILOT, ap. ȘIO II, 236 / P: li-chea / V: (îvr) leche, lechea / Pl: ~ele / E: tc leké] 1 (Îvr) Defect. 2 (Îvr) Pată. 3 (Pfm; dep) Persoană fără caracter și lipsită de demnitate Si: desfrânat, netrebnic, secătură.

LICHEÁ, lichele, s. f. Om fără caracter, lipsit de demnitate, netrebnic; secătură. – Din tc. leke „nerușinare”.

LICHEÁ, lichele, s. f. Om fără caracter, lipsit de demnitate, netrebnic; secătură. – Din tc. leke „nerușinare”.

LICHEÁ, lichele, s. f. Om de nimic, lipsit de demnitate, lingușitor, slugarnic, netrebnic, om în care nu se poate avea încredere; secătură. Era un flușturatec și un ușurel de minte d-ăi mari, cum adică am zice noi un fleac de om sau o lichea. ISPIRESCU, U. 90. Ți se cade ție, Lichea nerușinată, astfel să ne vorbești? ALEXANDRESCU, M. 322.

LICHEÁ ~éle f. Persoană care vădește lipsă de demnitate; om lingușitor și slugarnic. [Art. licheaua; G.-D. lichelei] /<turc. leke

licheà f. secătură: licheaua de stăpân al moșiei ISP. [Vechiu-rom. lecheà, defect («Alexandru-Vodă Moruz avea două lechele firești, lăcomia adică și scumpetea», Zilot) = turc. LEKÈ, pată, meteahnă, om stricat].

licheá f., pl. ele (turc. pers. leke, pată, rușine, om stricat; ngr. lekés). Sec. 18-19 (lechea). Defect sufletesc (ca hoția ș. a.). Azĭ (lichea). Om fără caracter, om slugarnic.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

licheá s. f., art. licheáua, g.-d. art. lichélei; pl. lichéle, art. lichélele

licheá s. f., art. licheáua, g.-d. art. lichélei; pl. lichéle


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

LICHEÁ s. v. cusur, defect, deficiență, imperfecțiune, insuficiență, lacună, lipsă, meteahnă, neajuns, păcat, scădere, slăbiciune, viciu.

LICHEÁ s. derbedeu, lepădătură, netrebnic, pușlama, scârnăvie, secătură, (pop. și fam.) cioflingar, (înv. și reg.) pujlău, (reg.) orbete, oșiștic, postoroncă, pujlă, (Mold.) nandralău, poghibală, (Transilv. și Maram.) techergheu, (înv.) ștrengar, (fam.) cutră, marțafoi, (fig.) căzătură, otreapă, zdreanță, (reg. fig.) loază, (arg.) sichimea. (E o ~ fără caracter.)

lichea s. v. CUSUR. DEFECT. DEFICIENȚĂ. IMPERFECȚIUNE. INSUFICIENȚĂ. LACUNĂ. LIPSĂ. METEAHNĂ. NEAJUNS. PĂCAT. SCĂDERE. SLĂBICIUNE. VICIU.

LICHEA s. derbedeu, lepădătură, netrebnic, pușlama, scîrnăvie, secătură, (pop. și fam.) cioflingar, (înv. și reg.) pujlău, (reg.) orbete, oșiștie, postoroncă, pujlă, (Mold.) nandralău, poghibală, (Transilv. și Maram.) techergheu, (înv.) ștrengar, (fam.) cutră, marțafoi, (fig.) căzătură, otreapă, zdreanță, (reg. fig.) loază, (arg.) sichimea. (E o ~ fără caracter.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

licheá (lichéle) s. f. – Pungaș, ticălos, șmecher. – Mr. liche. Tc. (per.) leke „murdărie” (Șeineanu, III, 78, Meyer 239; Lokotsch 1292), cf. ngr. λεϰές, alb. likje, bg. leké.Der. lichelism, s. n. (ticăloșie).

Intrare: lichea
substantiv feminin (F154)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lichea
  • licheaua
plural
  • lichele
  • lichelele
genitiv-dativ singular
  • lichele
  • lichelei
plural
  • lichele
  • lichelelor
vocativ singular
plural

lichea

  • 1. Om de nimic, lipsit de demnitate, lingușitor, slugarnic, netrebnic, om în care nu se poate avea încredere.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: secătură 2 exemple
    exemple
    • Era un flușturatec și un ușurel de minte d-ăi mari, cum adică am zice noi un fleac de om sau o lichea. ISPIRESCU, U. 90.
      surse: DLRLC
    • Ți se cade ție, Lichea nerușinată, astfel să ne vorbești? ALEXANDRESCU, M. 322.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • limba turcă leke „nerușinare”
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX