13 definiții pentru lichea

lichea sf [At: ZILOT, ap. ȘIO II, 236 / P: li-chea / V: (îvr) leche, lechea / Pl: ~ele / E: tc leké] 1 (Îvr) Defect. 2 (Îvr) Pată. 3 (Pfm; dep) Persoană fără caracter și lipsită de demnitate Si: desfrânat, netrebnic, secătură.

LICHEÁ, lichele, s. f. Om fără caracter, lipsit de demnitate, netrebnic; secătură. – Din tc. leke „nerușinare”.

LICHEÁ, lichele, s. f. Om fără caracter, lipsit de demnitate, netrebnic; secătură. – Din tc. leke „nerușinare”.

LICHEÁ, lichele, s. f. Om de nimic, lipsit de demnitate, lingușitor, slugarnic, netrebnic, om în care nu se poate avea încredere; secătură. Era un flușturatec și un ușurel de minte d-ăi mari, cum adică am zice noi un fleac de om sau o lichea. ISPIRESCU, U. 90. Ți se cade ție, Lichea nerușinată, astfel să ne vorbești? ALEXANDRESCU, M. 322.

licheá s. f., art. licheáua, g.-d. art. lichélei; pl. lichéle, art. lichélele

LICHEÁ s. v. cusur, defect, deficiență, imperfecțiune, insuficiență, lacună, lipsă, meteahnă, neajuns, păcat, scădere, slăbiciune, viciu.

LICHEÁ s. derbedeu, lepădătură, netrebnic, pușlama, scârnăvie, secătură, (pop. și fam.) cioflingar, (înv. și reg.) pujlău, (reg.) orbete, oșiștic, postoroncă, pujlă, (Mold.) nandralău, poghibală, (Transilv. și Maram.) techergheu, (înv.) ștrengar, (fam.) cutră, marțafoi, (fig.) căzătură, otreapă, zdreanță, (reg. fig.) loază, (arg.) sichimea. (E o ~ fără caracter.)

licheá (lichéle) s. f. – Pungaș, ticălos, șmecher. – Mr. liche. Tc. (per.) leke „murdărie” (Șeineanu, III, 78, Meyer 239; Lokotsch 1292), cf. ngr. λεϰές, alb. likje, bg. leké.Der. lichelism, s. n. (ticăloșie).

LICHEÁ ~éle f. Persoană care vădește lipsă de demnitate; om lingușitor și slugarnic. [Art. licheaua; G.-D. lichelei] /<turc. leke

licheà f. secătură: licheaua de stăpân al moșiei ISP. [Vechiu-rom. lecheà, defect («Alexandru-Vodă Moruz avea două lechele firești, lăcomia adică și scumpetea», Zilot) = turc. LEKÈ, pată, meteahnă, om stricat].

licheá f., pl. ele (turc. pers. leke, pată, rușine, om stricat; ngr. lekés). Sec. 18-19 (lechea). Defect sufletesc (ca hoția ș. a.). Azĭ (lichea). Om fără caracter, om slugarnic.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

licheá s. f., art. licheáua, g.-d. art. lichélei; pl. lichéle

lichea s. v. CUSUR. DEFECT. DEFICIENȚĂ. IMPERFECȚIUNE. INSUFICIENȚĂ. LACUNĂ. LIPSĂ. METEAHNĂ. NEAJUNS. PĂCAT. SCĂDERE. SLĂBICIUNE. VICIU.

LICHEA s. derbedeu, lepădătură, netrebnic, pușlama, scîrnăvie, secătură, (pop. și fam.) cioflingar, (înv. și reg.) pujlău, (reg.) orbete, oșiștie, postoroncă, pujlă, (Mold.) nandralău, poghibală, (Transilv. și Maram.) techergheu, (înv.) ștrengar, (fam.) cutră, marțafoi, (fig.) căzătură, otreapă, zdreanță, (reg. fig.) loază, (arg.) sichimea. (E o ~ fără caracter.)

Intrare: lichea
substantiv feminin (F154)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lichea
  • licheaua
plural
  • lichele
  • lichelele
genitiv-dativ singular
  • lichele
  • lichelei
plural
  • lichele
  • lichelelor
vocativ singular
plural

lichea

  • 1. Om de nimic, lipsit de demnitate, lingușitor, slugarnic, netrebnic, om în care nu se poate avea încredere.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: secătură 2 exemple
    exemple
    • Era un flușturatec și un ușurel de minte d-ăi mari, cum adică am zice noi un fleac de om sau o lichea. ISPIRESCU, U. 90.
      surse: DLRLC
    • Ți se cade ție, Lichea nerușinată, astfel să ne vorbești? ALEXANDRESCU, M. 322.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • limba turcă leke „nerușinare”
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX