23 de definiții pentru liceu

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LICÉU, licee, s. n. Ciclu de învățământ urmând ciclului gimnazial în care se predau cunoștințele necesare continuării studiilor în învățământul superior sau diverse specialități pentru pregătirea cadrelor medii. – Din fr. lycée, lat. lyceum.

liceu sn [At: GOLESCU, E. 15/1 / V: (îvr) licheon (A: nct), (îvr) licheu, lichiu, lițăum, lițeu, lițeum / Pl: ~ee și (reg) ~ea / E: lat lyceum, lycium, ger Lyzeum, ngr λυκεῖον[1], fr lycée] 1 Grădină ateniană în care Aristotel își expunea doctrina filozofică. 2 (Pex) Școală filozofică peripatetică. 3 (Îvr) Loc de întâlnire a oamenilor de litere. 4 (Îvr) Loc de instruire în filozofie, arte, științe etc. 5 Instituție de învățământ mediu Si: colegiu. 6 Clădire în care își are sediul un liceu (5). 7 Studiu într-un liceu (5). 8 (Trs) An de studiu într-un liceu (5). 9 (Trs) Clasă de liceu (5). corectată

  1. Etimol. ngr greșit tipărită în original: λνκεῖον LauraGellner

LICÉU, licee, s. n. Școală de cultură generală, în care sunt admiși absolvenți ai școlilor generale și unde se predau cunoștințele necesare continuării studiilor în învățământul superior sau diverse specialități pentru pregătirea cadrelor medii. – Din fr. lycée, lat. lyceum.

LICÉU, licee, s. n. (Într-un sistem mai vechi de organizare a învățămîntului) Școală medie de cultură generală, în care sînt admiși absolvenți ai școlilor elementare și unde se predau cunoștințe necesare continuării studiilor în învățămîntul superior. Catedra de la liceu a tatii se ocupase. SAHIA, N. 60. Mă-ndatorezi pînă-n suflet, dacă obții... pentru elevul Mitică Georgescu din clasa IV liceul X... la latină nota 7. CARAGIALE, O. II 285. Liceele și gimnaziile vor reprezenta direcțiunea clasică și teoretică a studiilor. ODOBESCU, S. II 64. ◊ Liceu seral v. seral.

LICÉU s.n. 1. Grădină din Atena, unde Aristotel preda filozofia sa. 2. Școală medie de cultură generală; școală secundară. [< fr. lycée, cf. gr. lykeion].

LICÉU s. n. ciclu în sistemul de învățământ, superior școlii generale. (< fr. lycée, lat. lyceum)

LICÉU ~e n. Ciclu de învățământ superior gimnaziului. /<fr. lycée, lat. lyceum

liceu n. 1. la Grecii antici: loc de exercițiu situat afară din Atena și plantat cu arbori, unde Aristotele preda filozofia sa; 2. azi, școală secundară cu șapte sau opt clase sub direcțiunea Statului: liceu clasic, modern, real.

*licéŭ n., pl. ee, maĭ exact eĭe (lat. Lycéum și Lycium, d. vgr. Lýkeion, unu din cele treĭ gimnaziĭ din Atena, aproape de templu luĭ Apóline Lýkeios [unde preda Aristotele], adică „distrugătoru de lupĭ”, d. lýkos, lup). Școală secundară cu 7-9 clase (după țărĭ) care prepară maĭ ales p. intrarea în universitate. (În multe țărĭ e tot una cu gimnaziu).

licheon[1] sn vz liceu

  1. Accent necunoscut; informație din definiția principală — LauraGellner

licéu-pilót s. n. Liceu în care se fac experiențe metodologice, științifice etc. pentru a servi drept model pentru alte licee ◊ „Misiunea liceelor-pilot ar fi să ajungă în ultimă instanță la alcătuirea unor programe și manuale care [...] să conducă pe elevi la a descoperi în efortul intelectual aceeași plăcere ca și în efortul fizic de tip sportiv.” Cont. 12 XI 65 p. 6 (din liceu + pilot, după fr. lycée pilote; DMN 1960)

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

liceu s. n., art. liceul; pl. licee

licéu s. n., art. licéul; pl. licée

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

LICÉU s. școală secundară, (înv.) colegiu, (înv., în Transilv. și Ban.) gimnaziu.

LICEU s. școală secundară, (înv.) colegiu, (înv., în Transilv. și Ban.) gimnaziu.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

licéu (licée), s. n. – Colegiu, gimnaziu. – Mr. lichiu. Fr. lycée (mr. din ngr. λύϰειον). – Der. liceal, adj. (secundar); licean, s. m. (elev de liceu).

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

din spate liceu, din față muzeu expr. pe jumătate admirativă și pe jumătate peiorativă, expresia este folosită pentru descrierea unei femei care se apropie de senectute, dar care are un trup bine conservat și, privită din spate, pare mai tânără decât este în realitate.

Intrare: liceu
substantiv neutru (N43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • liceu
  • liceul
  • liceu‑
plural
  • licee
  • liceele
genitiv-dativ singular
  • liceu
  • liceului
plural
  • licee
  • liceelor
vocativ singular
plural
licheon
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
licheu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
lichiu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
lițăum
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

liceu, liceesubstantiv neutru

  • 1. Ciclu de învățământ urmând ciclului gimnazial în care se predau cunoștințele necesare continuării studiilor în învățământul superior sau diverse specialități pentru pregătirea cadrelor medii. DEX '09 DLRLC DN
    • format_quote Catedra de la liceu a tatii se ocupase. SAHIA, N. 60. DLRLC
    • format_quote Mă-ndatorezi pînă-n suflet, dacă obții... pentru elevul Mitică Georgescu din clasa IV liceul X... la latină nota 7. CARAGIALE, O. II 285. DLRLC
    • format_quote Liceele și gimnaziile vor reprezenta direcțiunea clasică și teoretică a studiilor. ODOBESCU, S. II 64. DLRLC
    • 1.1. Liceu seral. DLRLC
  • 2. Grădină din Atena, unde Aristotel preda filozofia sa. DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

Un articol lingvistic