15 definiții pentru libadea lebadea


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LIBADEÁ, libadele, s. f. (Înv.) Haină bărbătească lungă. [Var.: lebadeá s. f.] – Din tc. libade.

LIBADEÁ, libadele, s. f. (Înv.) Haină bărbătească lungă. [Var.: lebadeá s. f.] – Din tc. libade.

libadea sf [At: LET. III, 262/11 / V: (reg) leb~ / Pl: ~ele / E: tc libade] (Înv) 1 Haină bărbătească lungă, confecționată din material gros, purtată la început de boieri și apoi de orășeni Si: anteriu. 2 (Mun; Olt) Haină bărbătească scurtă, din stofă de casă, de obicei de culoare albă.

LIBADEÁ, libadele, s. f. (Învechit și arhaizant; și în forma lebadea) Haină bărbătească, scurtă pînă la genunchi. În capul mesei stătea, cu un fel de lebadea, albă, pe umeri, Tudor, care, spre deosebire de ceilalți, nu se arătă de loc surprins de venirea oaspeților. CAMIL PETRESCU, O. II 80. Banul, îmbrăcat în anteriu de sevai subțire, cu o libadea de pichet alb pe deasupra. FILIMON, C. 144. ♦ Anteriu (2). De la zaveră ei lepădase lebadeaua și tombatera și se îmbrăcase nemțește. GHICA, S. 258. – Variantă: lebadeá s. f.

libadeà f. od. 1. haină boierească, un fel de anteriu ordinar: Banul cu o libadea de pichet alb pe d’asupra FIL.; 2. haină de târgoveț, manta de dimie: libadea de abă împodobită cu găitan negru FIL. [Turc. LEBADĔ].

libadeá și le- f., pl. ele (turc. pers. lebade, lubbade, manta de ploaĭe). Sec. 18-19. Un fel de anteriŭ boĭeresc care se purta pe supt gĭubea. Maĭ pe urmă, manta de dimie pe care o purtaŭ tîrgovețiĭ (Șăin. și Ĭorga, Negoț. 186). V. fermeneá, imurluc.

LEBADEÁ s. f. v. libadea.

LIBADE s.f. (Mold.) Anteriu. Un rînd de straie de postav, libade și giube. PSEUDO-E. KOGĂLNICEANU. Etimologie: tc. libadé.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

libadeá (înv.) s. f., art. libadeáua, g.-d. art. libadélei; pl. libadéle, art. libadélele

libadeá s. f., art. libadeáua, g.-d. art. libadélei; pl. libadéle


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

LIBADEÁ s. v. anteriu, reverendă, sutană.

libadea s. v. ANTERIU. REVERENDĂ. SUTANĂ.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

libadeá (libadéle), s. f. – Mantou, pardesiu oriental. Tc. libade (Șeineanu, II, 236; Lokotsch 1317), cf. bg., sb. lebade. Sec. XVIII. înv.

Intrare: libadea
substantiv feminin (F151)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • libadea
  • libadeaua
plural
  • libadele
  • libadelele
genitiv-dativ singular
  • libadele
  • libadelei
plural
  • libadele
  • libadelelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F151)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lebadea
  • lebadeaua
plural
  • lebadele
  • lebadelele
genitiv-dativ singular
  • lebadele
  • lebadelei
plural
  • lebadele
  • lebadelelor
vocativ singular
plural

libadea lebadea

  • 1. învechit Haină bărbătească lungă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 2 exemple
    exemple
    • În capul mesei stătea, cu un fel de lebadea, albă, pe umeri, Tudor, care, spre deosebire de ceilalți, nu se arătă de loc surprins de venirea oaspeților. CAMIL PETRESCU, O. II 80.
      surse: DLRLC
    • Banul, îmbrăcat în anteriu de sevai subțire, cu o libadea de pichet alb pe deasupra. FILIMON, C. 144.
      surse: DLRLC

etimologie: