3 intrări

  • Ler
  • ler (interj.) leroi leroloi lerui lerului lerom leroilio leromi leron leronda lerumi oileranda oler oleranda oleram
  • ler (s.n.) lerom leroilio leromi leron leronda lerumi oileranda oler oleranda oleram

45 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LER interj. Cuvânt care apare ca refren în colinde, cărora le dă un anumit colorit eufonic. [Var.: léroi, léroloi, lérui, lérului interj.] – Probabil lat. [Ha]llelu[iah, Domine].

LER interj. Cuvânt care apare ca refren în colinde, cărora le dă un anumit colorit eufonic. [Var.: léroi, léroloi, lérui, lérului interj.] – Probabil lat. [Ha]llelu[iah, Domine].

ler3 sn [At: PAMFILE, DUȘM. 10 / V: leriu / Pl: (rar) ~uri / E: nct] (Reg) 1 Timp de care dispune cineva. 2 (Spc) Moment de apogeu, de plină vigoare din viața unui om. 3 (Prc) Vârstă a căsătoriei. 4 (Îe) A-i trece ~ul (cuiva) A fi trecut de vârsta tinereții. 5 (Spc) Perioadă de rut la animale. 6 Calitate de a plăcea, de a atrage Si: farmec (7), haz (3).

ler2 sn [At: DR II, 901 / V: (reg) lieriu (Pl: lierie), rel, ren, rer, rern, rernă sf, rien / Pl: ~uri / E: mg ler] (Reg) Cuptor la mașina de gătit.

ler1 [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / V: (reg) dalerolei, dalerom, holeroiu, lăr, lelui, lenoi, leo, ~erui, ~onda, ~oi, ~oilio, ~oimdai, ~oloi, ~om, ~omi, ~on, ~ui, ~ului, ~umi, oilârând[1], oileranda, oler, oleranda, olerom, valerum, voilerole, voilerom[2] / Pl: (2) ~uri / E: pbl ml (Ha)llelu(iah, Domine)] 1 i (Are; cu formă schimbată) Cuvânt care apare ca refren în colinde. 2 sn (Trs) Melodie după care se cântă o colindă. corectată

  1. Referința încrucișată recomandă pentru această variantă forma: oilarând LauraGellner
  2. Unele variante, neaccentuate în original; am adăugat accentele așa cum apar acestea în trimiterile coresp. — LauraGellner

LER interj. Grup de sunete care, repetat, servește ca refren în poeziile noastre populare, mai ales în colinde. Astă-seară-i seara mare, Florile dalbe, Ler, de măr. TEODORESCU, P. P. 17.

LER2 s. n. (Reg.) Vreme, timp, (în special) timpul în care cineva este în floarea vârstei. ◊ Expr. A(-i) trece (cuiva) lerul = a îmbătrâni, a nu mai avea căutare; a nu mai avea nici o valoare, a nu mai fi bun de nimic.

LER1 interj. Cuvânt care servește ca refren în colinde. [Var.: lerói, lerolói, lerúi, lerulúi interj.] – Lat. [Ha]llelu[iah Domine].

ler1 [ At: BUDAI-DELEANU, LEX. / V: (reg) dalerolei, dalerom, holeroiu, lăr, lelui, lenoi, leo, lererui, leronda, leroi, leroilio, leroimdai, õloi, lerom, leromi, leron, lerui, lerului, lerumi, oilârând, oileranda, oler, oleranda, olerom, valerum, voilerole, voilerom / Pl: (2) leruri / E: pbl ml (Ha)llelu(iah, Domine) ] 1 i (Are; cu formă schimbată) Cuvânt care apare ca refren în colinde. 2 sn (Trs) Melodie după care se cântă o colindă.

ler3 sn [ At: PAMFILE, DUȘM. 10 / V: leriu / Pl: (rar) leruri / E: nct ] (Reg) 1 Timp de care dispune cineva. 2 (Spc) Moment de apogeu, de plină vigoare din viața unui om. 3 (Prc) Vârstă a căsătoriei. 4 (Îe) A-i trece lerul (cuiva) A fi trecut de vârsta tinereții. 5 (Spc) Perioadă de rut la animale. 6 Calitate de a plăcea, de a atrage Si: farmec (7), haz (3).

ler2 sn [ At: Dr II, 901 / V: (reg) lieriu (Pl: lierie), rel, ren, rer, rern, rernă sf, rien / Pl: leruri / E: mg ler ] (Reg) Cuptor la mașina de gătit.

LER interj. (se folosește, ca refren, în colinde pentru a le da un anumit colorit eufonic) [Var. lerui] /Probabil din [Ha]llelu[iah] Doamne

ler, leru-i! int. refren în cântecele populare: Ler, Lerui Doamne! [Onomatopee].

ler n., pl. urĭ. Mold. Munt. Rar. Gust, plac, dorință. Mĭ-am făcut leru, mĭ-am făcut gustu. Mĭ-a trecut leru, mĭ-a trecut gustu saŭ și „vremea mea”, adică „am îmbătrînit” (rev. I. Crg. 8,87).

LÉROI interj. v. ler.

LÉROLOI interj. v. ler.

LÉRUI interj. v. ler.

LÉRULUI interj. v. ler.

arată toate definițiile

Intrare: Ler
nume propriu (I3)
  • Ler
Intrare: ler (interj.)
ler1 (interj.) interjecție
interjecție (I10)
Surse flexiune: DOR
  • ler
  • le
leroi interjecție
interjecție (I10)
  • leroi
leroloi interjecție
interjecție (I10)
  • leroloi
lerui interjecție
interjecție (I10)
Surse flexiune: DOR
  • lerui
lerului interjecție
interjecție (I10)
Surse flexiune: DOR
  • lerului
lerom
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
leroilio
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
leromi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
leron
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
leronda
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
lerumi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
oileranda
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
oler
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
oleranda
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
oleram
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: ler (s.n.)
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ler
  • lerul
  • leru‑
plural
genitiv-dativ singular
  • ler
  • lerului
plural
vocativ singular
plural
lerom
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
leroilio
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
leromi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
leron
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
leronda
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
lerumi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
oileranda
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
oler
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
oleranda
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
oleram
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ler (interj.) leroi leroloi lerui lerului lerom leroilio leromi leron leronda lerumi oileranda oler oleranda oleram

  • 1. Cuvânt care apare ca refren în colinde, cărora le dă un anumit colorit eufonic.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Astă-seară-i seara mare, Florile dalbe, Ler, de măr. TEODORESCU, P. P. 17.
      surse: DLRLC

etimologie:

ler (s.n.) lerom leroilio leromi leron leronda lerumi oileranda oler oleranda oleram

  • 1. regional Vreme, timp, (în special) timpul în care cineva este în floarea vârstei.
    surse: DLRM sinonime: timp (interval) vreme
    • 1.1. expresie A(-i) trece (cuiva) lerul = a nu mai avea căutare; a nu mai avea nici o valoare, a nu mai fi bun de nimic.
      surse: DLRM sinonime: îmbătrâni

etimologie: