9 definiții pentru lehău leheu


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LEHẮU, lehăi, s. m. (Reg.) Om mincinos sau flecar. – Lehăi + suf. -ău.

LEHẮU, lehăi, s. m. (Reg.) Om mincinos sau flecar. – Lehăi + suf. -ău.

lehău sm [At: F (1872), 72 / V: ~heu / Pl: ~ăi / E: mg léha] (Îrg) Persoană care bârfește Si: intrigant, palavragiu.

lehău m. Mold. flecar: tacă-ți gura, lehăule! AL.

lehắŭ m. (d. lehăĭesc). Mold. nord. Om prea vorbăreț.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

lehắu (reg.) s. m., art. lehắul; pl. lehắi, art. lehắii

lehău s. m., art. lehăul; pl. lehăi, art. lehăii


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

LEHĂU s., adj. v. clănțău, flecar, guraliv, limbut, palavragiu, vorbă-lungă, vorbăreț.

lehău s., adj. v. CLĂNȚĂU. FLECAR. GURALIV. LIMBUT. PALAVRAGIU. VORBĂ-LUNGĂ. VORBĂREȚ.

Intrare: lehău
substantiv masculin (M69)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lehău
  • lehăul
  • lehău‑
plural
  • lehăi
  • lehăii
genitiv-dativ singular
  • lehău
  • lehăului
plural
  • lehăi
  • lehăilor
vocativ singular
  • lehăule
plural
  • lehăilor
leheu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

lehău leheu

etimologie:

  • Lehăi + sufix -ău.
    surse: DEX '98 DEX '09