9 definiții pentru legăturică


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LEGĂTURÍCĂ, legăturici, s. f. Diminutiv al lui legătură. [Pl. și: legăturele] – Legătură + suf. -ică.

LEGĂTURÍCĂ, legăturici, s. f. Diminutiv al lui legătură. [Pl. și: legăturele] – Legătură + suf. -ică.

legături sf [At: BARCIANU, V. / Pl: ~ici, ~rele / E: legătură + -ică] 1-6 (Șhp) Legătură (99, 104, 107) (mică) Si: legăturiță (1-6).

LEGĂTURÍCĂ, legăturici, s. f. Diminutiv al lui legătură (I 2); bocceluță. S-a pipăit sub brîu, a scos de acolo o legăturică în care erau înfășurate o cremene vînătă cu colțuri și un boț de iască. V. ROM. octombrie 1953, 33. Fiecare... scoase cîte-o legăturică cu de-ale gurii. SADOVEANU, O. VI 136. Zicînd astea, scoate din sîn o legăturică, o pune pe masă, o ține cu mîna dreaptă și cu stînga o dezleagă. CARAGIALE, O. II 227.

legăturícă f., pl. ele. Dim. d. legătură: o legăturică de fîn.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!legăturícă s. f., g.-d. art. legăturícii/legăturélei; pl. legăturíci/legăturéle, art. legăturícile/legăturélele

legăturícă s.f., g.-d. art. legăturélei / legăturícii; pl. legăturéle / legăturíci


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

LEGĂTURÍCĂ s. bocceluță. (Și-a luat ~ și a plecat.)

LEGĂTURI s. bocceluță. (Și-a luat ~ și a plecat.)

Intrare: legăturică
legăturică1 (pl. -i) substantiv feminin
substantiv feminin (F46)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • legături
  • legăturica
plural
  • legăturici
  • legăturicile
genitiv-dativ singular
  • legăturici
  • legăturicii
plural
  • legăturici
  • legăturicilor
vocativ singular
plural
legăturică2 (pl. -e) substantiv feminin
substantiv feminin (F39)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • legături
  • legăturica
plural
  • legăturele
  • legăturelele
genitiv-dativ singular
  • legăturele
  • legăturelei
plural
  • legăturele
  • legăturelelor
vocativ singular
plural

legăturică

  • 1. Diminutiv al lui legătură.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: bocceluță 3 exemple
    exemple
    • S-a pipăit sub brîu, a scos de acolo o legăturică în care erau înfășurate o cremene vînătă cu colțuri și un boț de iască. V. ROM. octombrie 1953, 33.
      surse: DLRLC
    • Fiecare... scoase cîte-o legăturică cu de-ale gurii. SADOVEANU, O. VI 136.
      surse: DLRLC
    • Zicînd astea, scoate din sîn o legăturică, o pune pe masă, o ține cu mîna dreaptă și cu stînga o dezleagă. CARAGIALE, O. II 227.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Legătură + sufix -ică.
    surse: DEX '98 DEX '09