LEGĂTURICĂ, legăturici, s. f. Diminutiv al lui legătură (I 2); bocceluță. S-a pipăit sub brîu, a scos de acolo o legăturică în care erau înfășurate o cremene vînătă cu colțuri și un boț de iască. V. ROM. octombrie 1953, 33. Fiecare... scoase cîte-o legăturică cu de-ale gurii. SADOVEANU, O. VI 136. Zicînd astea, scoate din sîn o legăturică, o pune pe masă, o ține cu mîna dreaptă și cu stînga o dezleagă. CARAGIALE, O. II 227.