2 intrări

12 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

lavre sfp [At: ISPIRESCU, ap. TDRG / E: palavre (pll palavră)] (Pop; îs) ~ și palavre Vorbe lipsite de temei.

LÁVRĂ, lavre, s. f. Mănăstire mare din unele țări ortodoxe, unde călugării locuiesc în chilii construite la distanță unele de altele, în felul caselor unui sat. – Din sl. lavra.

LÁVRĂ, lavre, s. f. Mănăstire mare din unele țări ortodoxe, unde călugării locuiesc în chilii construite la distanță unele de altele, în felul caselor unui sat. – Din sl. lavra.

lavră sf [At: (a. 1642) GCR I, 98/34 / V: (reg) ravlă / Pl: ~re / E: vsl лавра, ngr λαύρα] 1 Mănăstire ortodoxă mare, ale cărei chilii, construite la distanță unele de altele, formează o așezare care are aspectul unui sat. 2 (Pad havră) Sinagogă. 3 (Îrg) Adunare zgomotoasă de persoane. 4 (Îrg) Larmă. 5 (Reg; îf ravlă) Cantitate mare.

LÁVRĂ, lavre, s. f. (Rar) Mănăstire mare unde călugării locuiesc în chilii, construite la distanță unele de altele, ceea ce dă așezării aspectul unui sat. Călugări din toate lavrele creștinătății... au trecut pe aici. GALACTION, O. I 221. Astăzi această lavră nutrește la o mie cinci sute monahi. NEGRUZZI, S. I 214.

LÁVRĂ ~e f. rel. Mănăstire de mari proporții din unele țări ortodoxe (Grecia, Rusia), în care călugării locuiesc în chilii separate, de tip rural. /<sl. lavra

lavră f. în locuțiunea lavre și palavre, fleacuri. [Scurtat din palavră].

lavră f. mănăstire mare în care fiecare călugăr își are chilie proprie și separată de a altora, dar stând toate sub un egumen: lavrele atârnă numai de patriarhiile răsăritului (Atos, Ierusalim, Rumelia, Sinai). [De origină slavo-greacă].

lávră f., pl. e (mgr. lávra, mînăstire, d. vgr. laûra, stradă, trecătoare; vsl. sîrb. rus. lávra). Mare mînăstire ortodoxă în care fiecare călugăr îșĭ are chilia luĭ, spre deosebire de chinovie, în care călugăriĭ locuĭesc la un loc în case maĭ marĭ. Lavrele atîrnă numaĭ de patriarhiile răsărituluĭ: Atos, Ierusalim, Rumelia și Sinaĭ. (În Rusia sînt celebrele lavre ale Kievuluĭ). Munt. Havră.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

lávră (la-vră) s. f., g.-d. art. lávrei; pl. lávre

lávră s. f. (sil. -vră), g.-d. art. lávrei; pl. lávre


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

lávră (lávre), s. f.1. Comunitate sau mănăstire de călugări de rit oriental, care trăiesc în chilii individuale. – 2. Adunare zgomotoasă, hărmălaie, harababură. Ngr. λαύρα, parțial prin intermediul sl. (bg., rus., sb.) lavra (Tiktin; DAR; cf. Vasmer, Gr., 38). Sensul al doilea se datorează unei confuzii cu havră.Der. lavriot, s. m. (călugăr care aparține la o lavră).


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

LÁVRĂ (< ngr.) s. f. Mănăstire mare ortodoxă (de călugări) din Egipt, mai târziu din Grecia și Rusia, ale cărei chilii, dispuse la o oarecare depărtare una de alta, formează o așezare de sine stătătoare.

Intrare: lavre
lavre
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: lavră
  • silabație: la-vră
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lavră
  • lavra
plural
  • lavre
  • lavrele
genitiv-dativ singular
  • lavre
  • lavrei
plural
  • lavre
  • lavrelor
vocativ singular
plural

lavră

  • 1. Mănăstire mare din unele țări ortodoxe, unde călugării locuiesc în chilii construite la distanță unele de altele, în felul caselor unui sat.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
    exemple
    • Călugări din toate lavrele creștinătății... au trecut pe aici. GALACTION, O. I 221.
      surse: DLRLC
    • Astăzi această lavră nutrește la o mie cinci sute monahi. NEGRUZZI, S. I 214.
      surse: DLRLC

etimologie: