LAVRĂ, lavre, s. f. (Rar) Mănăstire mare unde călugării locuiesc în chilii, construite la distanță unele de altele, ceea ce dă așezării aspectul unui sat. Călugări din toate lavrele creștinătății... au trecut pe aici. GALACTION, O. I 221. Astăzi această lavră nutrește la o mie cinci sute monahi. NEGRUZZI, S. I 214.