lávră f., pl. e (mgr. lávra, mînăstire, d. vgr. laûra, stradă, trecătoare; vsl. sîrb. rus. lávra). Mare mînăstire ortodoxă în care fiecare călugăr îșĭ are chilia luĭ, spre deosebire de chinovie, în care călugăriĭ locuĭesc la un loc în case maĭ marĭ. Lavrele atîrnă numaĭ de patriarhiile răsărituluĭ: Atos, Ierusalim, Rumelia și Sinaĭ. (În Rusia sînt celebrele lavre ale Kievuluĭ). Munt. Havră.