opțiuni
  • info
2 intrări
24 de definiții

Explicative DEX

LĂTRAT, lătraturi, s. n. Faptul de a lătra (1); sunete caracteristice scoase de câini când latră; lătrare, lătrătură, hămăit, hămăitură, hămăială. – V. lătra.

LĂTRAT, lătraturi, s. n. Faptul de a lătra (1); sunete caracteristice scoase de câini când latră; lătrare, lătrătură, hămăit, hămăitură, hămăială. – V. lătra.

LĂTRĂTURĂ, lătrături, s. f. Lătrat. – Lătra + suf. -ătură.

LĂTRĂTURĂ, lătrături, s. f. Lătrat. – Lătra + suf. -ătură.

alătrat[1] sn vz lătrat1

  1. Variantă neconsemnată la intrarea principală. — gall

lătrat1 sn [At: CANTEMIR, I. I. I, 256 / V: (reg) ~ret~ / Pl: ~uri / E: lătra] 1-5 Lătrare (1-5). 6 Bârfire. 7 Cicălire. 8 (Îvr) Pândire.

lătrătură sf [At: CANTEMIR, I. I. II, 49 / Pl: ~ri / E: lătra + -ătură] 1-5 Lătrare (1-5). 6 Bârfire. 7 Cicălire. 8 (Îvr) Pândire. 9 (Înv; pcf) Faptă ascunsă Si: viclenie.

lătret sn vz lătrat1

LĂTRAT, lătraturi, s. n. Acțiunea de a lătra și rezultatul ei; sunetul caracteristic scos de cîini. Nu se mai auzea, decît foarte rar, cîte un lătrat de cîne. BUJOR, S. 29. În codri-adînci cățelul pămîntului tot latră. Lătrat cu glas de zimbru răsună în urechi. EMINESCU, O. I 93. Amintește lătratul vesel al cînilor cînd li se dă drumul la goană. ODOBESCU, S. III 97.

LĂTRĂTURĂ, lătrături, s. f. Lătrat. La al treilea ceas al nopții s-au auzit undeva, spre străjile de la margine, lătrături. SADOVEANU, F. J. 742. Lătrătura... chelălăită... răsună cu o ciudată monotonie la urechile vînătorului. ODOBESCU, S. III 41. Cum ne simțeau [dulăii] se sculau cu toții într-o lătrătură și săreau la noi. GHICA, S. A. 147.

LĂTRAT ~uri n. 1) v. A LĂTRA. 2) Strigăt caracteristic speciei, scos mai ales de câini; hămăit. [Sil. lă-trat] /v. a lătra

lătrat n. strigătul câinelui.

lătrătură f. lătrat prelungit.

lătrătúră f., pl. ĭ. Rezultatu lătrăriĭ, voce de cîne cînd latră.

Ortografice DOOM

lătrat (desp. lă-trat) s. n., pl. lătraturi

lătrătură (desp. lă-tră-) s. f., g.-d. art. lătrăturii; pl. lătrături

lătrat (lă-trat) s. n., pl. lătraturi

lătrătură (lă-tră-) s. f., g.-d. art. lătrăturii; pl. lătrături

lătrat s. n. (sil. -trat), pl. lătraturi

lătrătură s. f. (sil. -tră), g.-d. art. lătrăturii; pl. lătrături

Sinonime

LĂTRAT s. hămăială, hămăire, hămăit, hămăitură, lătrare, lătrătură, (Mold.) zăpăit, zăpăitură. (Un ~ de câine.)

LĂTRĂTURĂ s. v. lătrat.

lătrat s.n. hămăială, hămăire, hămăit, hămăitură, lătrare, lătrătură, <pop.> hanță1, <înv. și reg.> căzăire, căzăit, <reg.> zăpăit, zăpăitură. Străinul a ieșit din curte în lătratul asurzitor al câinilor.

lătrătură s.f. hămăială, hămăire, hămăit, hămăitură, lătrare, lătrat, <pop.> hanță1, <înv. și reg.> căzăire, căzăit, <reg.> zăpăit, zăpăitură.

LĂTRAT s. hămăială, hămăire, hămăit, hămăitură, lătrare, lătrătură, (Mold.) zăpăit, zăpăitură. (Un ~ de cîini.)

LĂTRĂTURĂ s. hămăială, hămăire, hămăit, hămăitură, lătrare, lătrat, (Mold.) zăpăit, zăpăitură. (~ de cîini.)

Intrare: lătrat (fapt)
lătrat2 (s.n.) substantiv neutru
  • silabație: lă-trat info
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lătrat
  • lătratul
  • lătratu‑
plural
  • lătraturi
  • lătraturile
genitiv-dativ singular
  • lătrat
  • lătratului
plural
  • lătraturi
  • lătraturilor
vocativ singular —
plural —
alătrat2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • alătrat
  • alătratul
plural
  • alătraturi
  • alătraturile
genitiv-dativ singular
  • alătrat
  • alătratului
plural
  • alătraturi
  • alătraturilor
vocativ singular —
plural —
lătret
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: lătrătură
lătrătură substantiv feminin
  • silabație: lă-tră info
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lătrătură
  • lătrătura
plural
  • lătrături
  • lătrăturile
genitiv-dativ singular
  • lătrături
  • lătrăturii
plural
  • lătrături
  • lătrăturilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

lătrat, lătraturisubstantiv neutru

  • 1. Faptul de a lătra; sunete caracteristice scoase de câini când latră. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC
    sinonime: hămăială hămăit hămăitură lătrare lătrătură
    • format_quote Nu se mai auzea, decît foarte rar, cîte un lătrat de cîne. BUJOR, S. 29. DLRLC
    • format_quote În codri-adînci cățelul pămîntului tot latră. Lătrat cu glas de zimbru răsună în urechi. EMINESCU, O. I 93. DLRLC
    • format_quote Amintește lătratul vesel al cînilor cînd li se dă drumul la goană. ODOBESCU, S. III 97. DLRLC
  • 2. Bârfire. MDA2
    sinonime: bârfire
  • 3. Cicălire. MDA2
    sinonime: cicălire
  • 4. învechit rar Pândire. MDA2
    sinonime: pândire
etimologie:
  • vezi lătra DEX '09 MDA2 DEX '98

lătrătură, lătrăturisubstantiv feminin

  • 1. Lătrat. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: lătrat
    • format_quote La al treilea ceas al nopții s-au auzit undeva, spre străjile de la margine, lătrături. SADOVEANU, F. J. 742. DLRLC
    • format_quote Lătrătura... chelălăită... răsună cu o ciudată monotonie la urechile vînătorului. ODOBESCU, S. III 41. DLRLC
    • format_quote Cum ne simțeau [dulăii] se sculau cu toții într-o lătrătură și săreau la noi. GHICA, S. A. 147. DLRLC
etimologie:
  • Lătra + -ătură. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.