2 intrări

26 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

lange[1] sf vz lance corectată

  1. În original, fără accent — LauraGellner

LÁNCE, lănci, s. f. Veche armă de atac, formată dintr-o vergea lungă de lemn prevăzută cu un vârf metalic ascuțit; suliță. – Din it. lancia.

LÁNCE, lănci, s. f. Veche armă de atac, formată dintr-o vergea lungă de lemn prevăzută cu un vârf metalic ascuțit; suliță. – Din it. lancia.

lance sf [At: DOSOFTEI, V. S. ianuarie, 2V/11 / V: (îrg) ~ncie, ~nge, (îvr) ~nță, lean~, lență / Pl: lănci, (înv) ~nci, ~ / E: mg láncsa, lándzsa, it lancia, lat lancea] 1 Veche armă de atac, formată dintr-o vergea lungă de lemn prevăzută cu un vârf metalic ascuțit Si: suliță. 2 (Prc) Vârf metalic, de formă triunghiulară, al lăncii (1). 3 (Asr; îe) A rupe ~a cu cineva A purta o discuție în contradictoriu cu cineva. 4 (Îe) A pleca ~a A ceda. 5 (Îae) A se declara învins. 6 (Rar) Rană provocată de lance (1). 7 (Pex) Obiect ornamental sau cu diferite utilizări, din metal, de forma unei lănci (1). 8 (Pop) Bâtă cu vârful metalic, ascuțit. 9 (Pop) Băț lung cu cârlig la vârf, cu care ciobanii prind oile Si: (reg) cață. 10 (Îvr) Instrument chirurgical de formă alungită pentru operarea fistulei lacrimale. 11 (Reg) Parte ascuțită a unui par cu care, în timpul iernii, se sparge gheața Si: țaglă. 12 (Reg) Buzdugan. 13 (Reg) Țapină.

lență[1] sf vz lance corectată

  1. În original, fără accent — LauraGellner

LÁNCE, lănci, s. f. Armă de atac de altădată, alcătuită dintr-o vergea lungă de lemn, cu un fier ascuțit fixat la vîrf; suliță. Lănci scînteie lungi în soare, arcuri se întind în vînt. EMINESCU, O. I 148. Ce cați tu la noi în munte? Lance-n coaste, bardă-n frunte? ALECSANDRI, P. II 23. – Pl. și: lance (NEGRUZZI, S. I 160).

LÁNCE lănci f. Armă albă constând dintr-un vârf de fier montat într-o vergea lungă de lemn. [G.-D. lăncii] /<it. lancia

lance f. suliță: lănci scânteie lungi în soare EM.

*lánce f., pl. lăncĭ (fr. lance, it. láncio, lat. láncea, lance, cuv. de origine celtică după Varone, ĭar după Festu d. vgr. lóghe). Suliță, prăjină lungă de vre-o 2-3 metri cu un vîrf de fer la capăt și întrebuințată ca armă în unele cavaleriĭ. (În armata românească o poartă numaĭ roșioriĭ și numaĭ rîndu întîĭ de soldațĭ). Fig. A rupe o lance cu cineva (cum făceaŭ în evu mediŭ cavaleriĭ care se întreceaŭ între eĭ), a disputa viguros cu cineva. A pleca lancea, a te declara învins.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

lánce s. f., art. láncea, g.-d. art. lắncii; pl. lănci

lánce s. f., art. láncea, g.-d. art. lăncii; pl. lănci


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

LANCE s. (MIL., IST.) suliță, (înv.) fuște, spicul.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

lánce (lắnci), s. f.1. Suliță. – 2. Bîtă de cioban. It. lancia (sec. XVIII), prin intermediul mag. lancsa, sau al sl., cf. slov. lanča (Tiktin; Miklosich, Slaw. Elem., 39; Byhan 318; REW 4878; DAR). – Der. lăncier (var. lancer), s. m. (purtător, fabricant de lănci), din fr. lancier; lansa, vb. (a arunca, a proiecta; a descărca; a face cunoscut), din fr. lancer; lanțetă, s. f. (instrument chirurgical), din fr. lancette, sau germ. Lanzette.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

lánce, lănci, s.f. – „Bota cu care îmblă păcurariu” (Papahagi, 1925): „Și-mi puneți lancea la cap” (Papahagi, 1925: 120-121). – Din it. lancia „suliță” (sec. XVIII) (Scriban, DER, DEX, MDA), prin magh. lancsa sau slov. lanča (Tiktin, Miklosich, DA, cf. DER; MDA).

lánce, lănci, s.f. – „Bota cu care îmblă păcurariu” (Papahagi 1925): „Și-mi puneți lancea la cap” (Papahagi 1925: 120-121). – It. lancia, prin magh. lancsa.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

LANGE [láŋə], Christian Lous (1869-1938), istoric, diplomat și om politic norvegian. Prof. univ. la Oslo. Secretar general al Uniunii Interparlamentare (1909-1933). Unul dintre cei mai înverșunați susținători ai mișcării pacifiste internaționale. Lucrări: „Arbitrajul internațional obligatoriu”, „Războiul civil european”, „Istoria internaționalismului”. Premiul Nobel pentru pace (1921), împreună cu Karl Hjalmar Branting.

LANGE [læŋə], Jessica (n. 1949), actriță americană de film. Roluri în registru dramatic și comic, interpretate cu eleganță și delicatețe („King Kong”, „Frances”, „Poștașul sună întotdeauna de două ori”, „Promontoriul groazei”). Premiul Oscar: 1982 („Tootsie”), 1991 („Cer albastru”).

arată toate definițiile

Intrare: Lange
Lange nume propriu
nume propriu (I3)
  • Lange
Intrare: lance
lance1 (pl. -i) substantiv feminin
substantiv feminin (F123)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lance
  • lancea
plural
  • lănci
  • lăncile
genitiv-dativ singular
  • lănci
  • lăncii
plural
  • lănci
  • lăncilor
vocativ singular
plural
lance2 (pl. -e) substantiv feminin
substantiv feminin (F104)
Surse flexiune: DLRLC
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lance
  • lancea
plural
  • lance
  • lancele
genitiv-dativ singular
  • lance
  • lancei
plural
  • lance
  • lancelor
vocativ singular
plural
lanță
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
lancie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
lență
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
lange
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.

lance lanță lancie lență lange

  • 1. Veche armă de atac, formată dintr-o vergea lungă de lemn prevăzută cu un vârf metalic ascuțit.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: fuște spicul suliță 2 exemple
    exemple
    • Lănci scînteie lungi în soare, arcuri se întind în vînt. EMINESCU, O. I 148.
      surse: DLRLC
    • Ce cați tu la noi în munte? Lance-n coaste, bardă-n frunte? ALECSANDRI, P. II 23.
      surse: DLRLC

etimologie: