7 definiții pentru spicul

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SPÍCUL, spicule, s. n. (Bot.; astăzi rar) Spiculeț (2). [Acc. și: spicúl.Pl. și: (m.) spículi] – Din lat. spiculum, fr. spicule.

SPÍCUL, spicule, s. n. (Bot.; astăzi rar) Spiculeț (2). [Acc. și: spicúl.Pl. și: (m.) spículi] – Din lat. spiculum, fr. spicule.

spicul sn [At: NEGULICI / V: (rar) sf, (îvr) ~ur / A și: ~cul / Pl: ~e, ~i sm / E: lat spiculum, fr spicule] 1 (Înv) Lance. 2 (Bot; asr) Spiculeț (3). 3 (Glg) Corpuscul mic de calcar sau de siliciu în formă de bastonaș, existent în țesuturile unor protozoare.

SPICÚL s.m. 1. Spicușor, spiculeț. 2. Corpuscul silicios sau calcaros care intră în componența scheletului spongierilor. [< fr. spicule, cf. lat. spiculum – ac].

SPÍCUL s. m. 1. spicușor, spiculeț. 2. os mic în formă de spic; fragment de os. 3. corpuscul silicios sau calcaros care intră în componența scheletului spongierilor. (< fr. spicule)

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SPÍCUL s. v. lance, spiculeț, spicușor, suliță.

spicul s. v. LANCE. SPICULEȚ. SPICUȘOR. SULIȚĂ.

Intrare: spicul
spicul1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • spicul
  • spiculul
  • spiculu‑
plural
  • spicule
  • spiculele
genitiv-dativ singular
  • spicul
  • spiculului
plural
  • spicule
  • spiculelor
vocativ singular
plural
spicul2 (pl. -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • spicul
  • spiculul
  • spiculu‑
plural
  • spiculi
  • spiculii
genitiv-dativ singular
  • spicul
  • spiculului
plural
  • spiculi
  • spiculilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

spicul, spiculesubstantiv neutru

  • 1. botanică rar Spiculeț. DEX '09 DEX '98 DN
    sinonime: spiculeț
  • 2. Corpuscul silicios sau calcaros care intră în componența scheletului spongierilor. DN
  • 3. Os mic în formă de spic; fragment de os. MDN '00
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.