3 definiții pentru spicul (pl. -e)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SPÍCUL, spicule, s. n. (Bot.; astăzi rar) Spiculeț (2). [Acc. și: spicúl.Pl. și: (m.) spículi] – Din lat. spiculum, fr. spicule.

SPÍCUL, spicule, s. n. (Bot.; astăzi rar) Spiculeț (2). [Acc. și: spicúl.Pl. și: (m.) spículi] – Din lat. spiculum, fr. spicule.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SPÍCUL s. v. lance, spiculeț, spicușor, suliță.

spicul s. v. LANCE. SPICULEȚ. SPICUȘOR. SULIȚĂ.

Intrare: spicul (pl. -e)
spicul (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • spicul
  • spiculul
  • spiculu‑
plural
  • spicule
  • spiculele
genitiv-dativ singular
  • spicul
  • spiculului
plural
  • spicule
  • spiculelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)