17 definiții pentru lamentație lamentațiune lamentăcie


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LAMENTÁȚIE, lamentații, s. f. Lamentare. – Din fr. lamentation, lat, lamentatio.

lamentație sf [At: SĂULESCU, HR. I, 125 / V: (îvr) ~tăcie, (înv) ~iune / Pl: ~ii / E: fr lamentation] 1-5 Lamentare (1-5). 6 (Îs) ~iile lui leremia Carte a Vechiului Testament pe care tradiția o atribuie profetului leremia, în care sunt relatate suferințele evreilor cauzate de distrugerea Ierusalimului. 7-8 Scriere (în versuri) care are un accentuat caracter trist, tânguitor. 9 Improvizație, de obicei versificată, cântată pe o anumită melodie, care însoțește manifestările folclorice funerare Si: bocet.

LAMENTÁȚIE, lamentații, s. f. (Rar) Lamentare. – Din fr. lamentation, lat. lamentatio.

LAMENTÁȚIE, lamentații, s. f. (Rar) Lamentare. Credința și-a găsit-o deplin confirmată de lamentațiile arendașilor. REBREANU, R. II 20.

LAMENTÁȚIE s.f. (Liv.) Lamentare. [Gen. -iei, var. lamentațiune s.f. / cf. fr. lamentation, lat. lamentatio].

LAMENTÁȚIE s. f. lamentare. (< fr. lamentation, lat. lamentatio)

LAMENTAȚIÚNE s.f. v. lamentație.

*lamentațiúne f. (lat. lamentátio, -ónis). Vaĭet, jălire: lamentațiunile luĭ Ĭeremia. – Și -áție și -áre.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

lamentáție (-ți-e) s. f., art. lamentáția (-ți-a), g.-d. art. lamentáției; pl. lamentáții, art. lamentáțiile (-ți-i-)

lamentáție s. f. (sil. -ți-e), art. lamentáția (sil. -ți-a), g.-d. art. lamentáției; pl. lamentáții, art. lamentáțiile (sil. -ți-i-)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

LAMENTAȚIE s. boceală, bocire, bocit, căinare, jelire, jelit, jeluire, lamentare, plîngere, plîns, tînguială, tînguire, tînguit, văitare, văitat, văitătură, (pop., fam. și peior.) văicăreală, (pop.) jeluială, (înv. și reg.) olălăire, (reg.) văierare, văierat, (înv.) obidire, olecăire. (O ~ supărătoare.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

lamentație (< lat. lamentatio „plângere”), muzică religioasă pe texte din Lamentațiile lui Ieremia, utilizată la anumite sărbători în cultul bisericii romano-cat. Melodiile sunt simple, de durate* egale (cantus planus*). Din aceste i. nu au rămas lucrări de referință ca în cazul creațiilor polif. ale genului. Cea mai veche colecție tipărită de l. pe mai multe voci (2) a fost aceea a lui Petrucci (Lamentationes Ieremiae Prophetae, vol I-II, 1506), cuprinzând creații de Agricola, Gaspar, Tinctoris etc. Altă ediție importantă au alcătuit Ballard și Leroy în 1559, din lucrări semnate de Arcadelt, Carpentras, Festa, La Jeune etc. În sec. 17-18, introducerea lamento*-ului ca număr* distinct în operă* se face probabil sub influența l. În epoca contemporană, Ernest Křenek a compus Lamentatio Jeremiae Prophetae (1941-1942), iar pe versete alese din aceleași texte, Stravinski a compus Threni (1958).

Intrare: lamentație
lamentație substantiv feminin
  • silabație: -ți-e info
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lamentație
  • lamentația
plural
  • lamentații
  • lamentațiile
genitiv-dativ singular
  • lamentații
  • lamentației
plural
  • lamentații
  • lamentațiilor
vocativ singular
plural
lamentațiune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lamentațiune
  • lamentațiunea
plural
  • lamentațiuni
  • lamentațiunile
genitiv-dativ singular
  • lamentațiuni
  • lamentațiunii
plural
  • lamentațiuni
  • lamentațiunilor
vocativ singular
plural
lamentăcie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.

lamentație lamentațiune lamentăcie

etimologie: