lamentație sf [At: SĂULESCU, HR. I, 125 / V: (îvr) ~tăcie, (înv) ~iune / Pl: ~ii / E: fr lamentation] 1-5 Lamentare (1-5). 6 (Îs) ~iile lui leremia Carte a Vechiului Testament pe care tradiția o atribuie profetului leremia, în care sunt relatate suferințele evreilor cauzate de distrugerea Ierusalimului. 7-8 Scriere (în versuri) care are un accentuat caracter trist, tânguitor. 9 Improvizație, de obicei versificată, cântată pe o anumită melodie, care însoțește manifestările folclorice funerare Si: bocet.