11 definiții pentru lambar lambariu lămbar lămbari lămbariu


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

lambar sn [At: PAMFILE, I. C. 120 / V: (îrg) ~iu, lăm~, lămbari, lămbariu / Pl: ~e / E: lambă1 + -ar] 1 (Pop) Rindea cu care se fasonează muchia scândurilor pentru a obține o adâncitură sau o parte proeminentă care să permită îmbinarea lor Si: (îrg) lămbuitor. 2 (Reg) Cui îndoit, la osia carului, cu care se prinde lamba1 (3). 3 (Reg; îf lămbari) Loc de îmbinare a căpriorilor casei.

LAMBÁR, lambare, s. n. Un fel de rindea cu care se fasonează muchia scîndurilor, obținîndu-se o parte proeminentă care intră în scobitura corespunzătoare a altei scînduri, permițînd o îmbinare perfectă; lămbuitor.

lămbar n. 1. fierul dela capătul osiei; 2. rândea de scos lambe.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

LAMBÁR s. 1. v. ciubuc. 2. v. lambă.

LAMBAR s. (TEHN.) 1. ciubuc, ciubucar, lămbuitor, (rar) tipar. (~ al zidarului.) 2. lamba, lămbuitor, (reg.) scobitor. (~ al dulgherului.)

Intrare: lambar
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lambar
  • lambarul
  • lambaru‑
plural
  • lambare
  • lambarele
genitiv-dativ singular
  • lambar
  • lambarului
plural
  • lambare
  • lambarelor
vocativ singular
plural
lambariu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
lămbar
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
lămbari
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
lămbariu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

lambar lambariu lămbar lămbari lămbariu

  • 1. Un fel de rindea cu care se fasonează muchia scândurilor, obținându-se o parte proeminentă care intră în scobitura corespunzătoare a altei scânduri, permițând o îmbinare perfectă.

etimologie: