13 definiții pentru lainic

LÁINIC, -Ă, lainici, -ce, s. m. și f. (Reg.) Om care umblă fără niciun rost; haimana, pierde-vară. – Laie + suf. -nic.

LÁINIC, -Ă, lainici, -ce, s. m. și f. (Reg.) Om care umblă fără nici un rost; haimana, pierde-vară. – Laie + suf. -nic.

LÁINIC, -Ă, lainici, -e, s. m. și f. (Mold.) Om care umblă fără nici un rost, fără nici o treabă; pierde-vară. Pînă-n sară am și colindat mai tot satul; ba și pe la scăldat am tras o raită cu prietenul meu Chiriac a lui Goian, un lainic și un pierde-vară ca și mine. CREANGĂ, A. 16.

láinic (reg.) s. m., pl. láinici

láinic s. m., pl. láinici

LÁINIC adj., s. v. indolent, leneș, puturos, trândav, trântor.

LÁINIC s. v. derbedeu, golan, haimana, vagabond.

lainic a. Mold. rătăcitor: pasăre lainică. ║ m. vagabond: un lainic și un pierdevară CR. [V. laie].

láĭnic, -ă adj. (d. laĭe 1). Est. ș. a. Laĭdac, rătăcitor, hoĭnar, haĭmana, vagabond.

láinică (reg.) s. f., g.-d. art. láinicei; pl. láinice

láinică s. f., g.-d. art. láinicei; pl. láinice


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

lainic adj., s. v. INDOLENT. LENEȘ. PUTUROS. TRÎNDAV. TRÎNTOR.

lainic s. v. DERBEDEU. GOLAN. HAIMANA. VAGABOND.

Intrare: lainic
substantiv masculin (M13)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular lainic lainicul
plural lainici lainicii
genitiv-dativ singular lainic lainicului
plural lainici lainicilor
vocativ singular
plural