14 definiții pentru lainic


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

lainic, ~ă [At: CIHAC, II, 551 / Pl: ~ici, ~ice / E: laie1 + -nic] 1-2 smf, a (Pop) (Persoană) care umblă dintr-un loc în altul fără nici un rost Si: haimana, vagabond. 3-4 smf, a (Pop) (Persoană) leneșă Si: trândav. 5 a (Mol) Rătăcitor. 6 smf (Mol) Copil obraznic și alintat. 7 a (Reg; d. mers) Încet. 8 a (Reg; d. mers) Furișat.

LÁINIC, -Ă, lainici, -ce, s. m. și f. (Reg.) Om care umblă fără niciun rost; haimana, pierde-vară. – Laie + suf. -nic.

LÁINIC, -Ă, lainici, -ce, s. m. și f. (Reg.) Om care umblă fără nici un rost; haimana, pierde-vară. – Laie + suf. -nic.

LÁINIC, -Ă, lainici, -e, s. m. și f. (Mold.) Om care umblă fără nici un rost, fără nici o treabă; pierde-vară. Pînă-n sară am și colindat mai tot satul; ba și pe la scăldat am tras o raită cu prietenul meu Chiriac a lui Goian, un lainic și un pierde-vară ca și mine. CREANGĂ, A. 16.

lainic a. Mold. rătăcitor: pasăre lainică. ║ m. vagabond: un lainic și un pierdevară CR. [V. laie].

láĭnic, -ă adj. (d. laĭe 1). Est. ș. a. Laĭdac, rătăcitor, hoĭnar, haĭmana, vagabond.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

láinic (reg.) s. m., pl. láinici

láinic s. m., pl. láinici

láinică (reg.) s. f., g.-d. art. láinicei; pl. láinice

láinică s. f., g.-d. art. láinicei; pl. láinice


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

LÁINIC adj., s. v. indolent, leneș, puturos, trândav, trântor.

LÁINIC s. v. derbedeu, golan, haimana, vagabond.

lainic s. v. DERBEDEU. GOLAN. HAIMANA. VAGABOND.

lainic adj., s. v. INDOLENT. LENEȘ. PUTUROS. TRÎNDAV. TRÎNTOR.

Intrare: lainic
substantiv masculin (M13)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lainic
  • lainicul
  • lainicu‑
plural
  • lainici
  • lainicii
genitiv-dativ singular
  • lainic
  • lainicului
plural
  • lainici
  • lainicilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)