14 definiții pentru laic

laic, ~ă [At: SĂULESCU, HR. 158/27 / P: la-ic / Pl: ~ici, ~ice / E: fr laïque, lat laicus] 1-2 smf, a (Persoană) care este din afara religiei și a clerului Si: mirean. 3-4 sm, a(Spc) (Cleric) care nu se supune unora dintre regulile canonice. 5 a (D. instituții de stat sau culturale) Care își desfășoară activitatea în afara religiei și a bisericii Si: laicizat (1). 6 a (D. discipline de învățământ, opere culturale, concepții etc.) Lipsit de conținut religios Si: laicizat (2). 7-8 smf, a (Fam) (Persoană) care nu este inițiată într-un anumit domeniu Si: ignorant, nepriceput, neștiutor, profan, (fam) ageamiu.

LÁIC, -Ă, laici, -ce, adj. (Adesea substantivat) Care este din afara religiei și a tagmei bisericești, specific acestui domeniu; mirean, lumesc. ♦ Fig. (Fam.) Care nu cunoaște, nu este inițiat într-un anumit domeniu. [Pr.: la-ic] – Din fr. laïque, lat. laicus.

LÁIC, -Ă, laici, -ce, adj. (Adesea substantivat) Care este din afara religiei și a tagmei bisericești, specific acestui domeniu; mirenesc, lumesc. ♦ Fig. (Fam.) Care nu cunoaște, nu este inițiat într-un anumit domeniu. [Pr.: la-ic] – Din fr. laïque, lat. laicus.

LÁIC, -Ă, laici, -e, adj. (În opoziție cu bisericesc, religios) Mirean, lumesc, nebisericesc. Învățămînt laic.Ținea la mare preț băutura... precum și celelalte petreceri laice. SADOVEANU, E. 115. ◊ (Substantivat) Clericii și laicii. – Pronunțat: la-ic.

láic adj. m., pl. láici; f. láică, pl. láice

láic adj. m., pl. láici; f. sg. láică, pl. láice

LÁIC s., adj. 1. s. v. mirean. 2. adj. lumesc, mirean, mirenesc, pământean, profan, (rar) secular, (înv. și pop.) pământesc, (înv.) politicesc, temporal. (Treburi bisericești și treburi ~.)

Laic ≠ bisericesc, cleric, religios

LÁIC, -Ă adj. (Adesea s.) Nebisericesc, lumesc; mirean. [Pron. la-ic. / cf. fr. laïque, it. laico, lat. laicus].

LÁIC, -Ă adj., s. m. f. 1. (cel) care nu face parte din rândul clerului; lumesc; mirean. 2. (fig.) (om) care nu este inițiat într-un anumit domeniu. (< fr. laïque, lat. laicus, gr. laikos)

LÁIC ~că (~ci, ~ce) și substantival Care nu ține de biserică; care este independent față de confesiunile religioase; mirean; lumesc. Învățământ ~. /<fr. laïque, lat. laicus

laic a. 1. mirean, care nu aparține bisericii; 2. propriu laicilor: școala laică. ║ m. care nu e preot nici călugăr.

*láic, -ă adj. (lat. láicus, d. laïkós, d. laós, popor). Care nu ține de biserică, al mirenilor: școală laică. Subst. Mirean, care nu e preut orĭ călugăr.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

LAIC adj. lumesc, mirean, mirenesc, pămîntean, profan, (rar) secular, (înv. și pop.) pămîntesc, (înv.) politicesc, temporal. (Treburi bisericești și treburi ~.)

Intrare: laic
laic adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular laic laicul laică laica
plural laici laicii laice laicele
genitiv-dativ singular laic laicului laice laicei
plural laici laicilor laice laicelor
vocativ singular
plural