14 definiții pentru laic


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

laic, ~ă [At: SĂULESCU, HR. 158/27 / P: la-ic / Pl: ~ici, ~ice / E: fr laïque, lat laicus] 1-2 smf, a (Persoană) care este din afara religiei și a clerului Si: mirean. 3-4 sm, a(Spc) (Cleric) care nu se supune unora dintre regulile canonice. 5 a (D. instituții de stat sau culturale) Care își desfășoară activitatea în afara religiei și a bisericii Si: laicizat (1). 6 a (D. discipline de învățământ, opere culturale, concepții etc.) Lipsit de conținut religios Si: laicizat (2). 7-8 smf, a (Fam) (Persoană) care nu este inițiată într-un anumit domeniu Si: ignorant, nepriceput, neștiutor, profan, (fam) ageamiu.

LÁIC, -Ă, laici, -ce, adj. (Adesea substantivat) Care este din afara religiei și a tagmei bisericești, specific acestui domeniu; mirean, lumesc. ♦ Fig. (Fam.) Care nu cunoaște, nu este inițiat într-un anumit domeniu. [Pr.: la-ic] – Din fr. laïque, lat. laicus.

LÁIC, -Ă, laici, -ce, adj. (Adesea substantivat) Care este din afara religiei și a tagmei bisericești, specific acestui domeniu; mirenesc, lumesc. ♦ Fig. (Fam.) Care nu cunoaște, nu este inițiat într-un anumit domeniu. [Pr.: la-ic] – Din fr. laïque, lat. laicus.

LÁIC, -Ă, laici, -e, adj. (În opoziție cu bisericesc, religios) Mirean, lumesc, nebisericesc. Învățămînt laic.Ținea la mare preț băutura... precum și celelalte petreceri laice. SADOVEANU, E. 115. ◊ (Substantivat) Clericii și laicii. – Pronunțat: la-ic.

LÁIC, -Ă adj. (Adesea s.) Nebisericesc, lumesc; mirean. [Pron. la-ic. / cf. fr. laïque, it. laico, lat. laicus].

LÁIC, -Ă adj., s. m. f. 1. (cel) care nu face parte din rândul clerului; lumesc; mirean. 2. (fig.) (om) care nu este inițiat într-un anumit domeniu. (< fr. laïque, lat. laicus, gr. laikos)

LÁIC ~că (~ci, ~ce) și substantival Care nu ține de biserică; care este independent față de confesiunile religioase; mirean; lumesc. Învățământ ~. /<fr. laïque, lat. laicus

laic a. 1. mirean, care nu aparține bisericii; 2. propriu laicilor: școala laică. ║ m. care nu e preot nici călugăr.

*láic, -ă adj. (lat. láicus, d. laïkós, d. laós, popor). Care nu ține de biserică, al mirenilor: școală laică. Subst. Mirean, care nu e preut orĭ călugăr.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

láic adj. m., pl. láici; f. láică, pl. láice

láic adj. m., pl. láici; f. sg. láică, pl. láice


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

LÁIC s., adj. 1. s. v. mirean. 2. adj. lumesc, mirean, mirenesc, pământean, profan, (rar) secular, (înv. și pop.) pământesc, (înv.) politicesc, temporal. (Treburi bisericești și treburi ~.)

LAIC adj. lumesc, mirean, mirenesc, pămîntean, profan, (rar) secular, (înv. și pop.) pămîntesc, (înv.) politicesc, temporal. (Treburi bisericești și treburi ~.)

Laic ≠ bisericesc, cleric, religios

Intrare: laic
laic adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • laic
  • laicul
  • laicu‑
  • laică
  • laica
plural
  • laici
  • laicii
  • laice
  • laicele
genitiv-dativ singular
  • laic
  • laicului
  • laice
  • laicei
plural
  • laici
  • laicilor
  • laice
  • laicelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)