LAIC, -Ă, laici, -ce, adj. (Adesea substantivat) Care este din afara religiei și a tagmei bisericești, specific acestui domeniu; mirean, lumesc. ♦ Fig. (Fam.) Care nu cunoaște, nu este inițiat într-un anumit domeniu. [Pr.: la-ic] – Din fr. laïque, lat. laicus.

laic, ~ă [At: SĂULESCU, HR. 158/27 / P: la-ic / Pl: ~ici, ~ice / E: fr laïque, lat laicus] 1-2 smf, a (Persoană) care este din afara religiei și a clerului Si: mirean. 3-4 sm, a(Spc) (Cleric) care nu se supune unora dintre regulile canonice. 5 a (D. instituții de stat sau culturale) Care își desfășoară activitatea în afara religiei și a bisericii Si: laicizat (1). 6 a (D. discipline de învățământ, opere culturale, concepții etc.) Lipsit de conținut religios Si: laicizat (2). 7-8 smf, a (Fam) (Persoană) care nu este inițiată într-un anumit domeniu Si: ignorant, nepriceput, neștiutor, profan, (fam) ageamiu.

LAIC, -Ă, laici, -ce, adj. (Adesea substantivat) Care este din afara religiei și a tagmei bisericești, specific acestui domeniu; mirenesc, lumesc. ♦ Fig. (Fam.) Care nu cunoaște, nu este inițiat într-un anumit domeniu. [Pr.: la-ic] – Din fr. laïque, lat. laicus.

LAIC, -Ă, laici, -e, adj. (În opoziție cu bisericesc, religios) Mirean, lumesc, nebisericesc. Învățămînt laic. ▭ Ținea la mare preț băutura... precum și celelalte petreceri laice. SADOVEANU, E. 115. ◊ (Substantivat) Clericii și laicii. – Pronunțat: la-ic.

LAIC, -Ă adj. (Adesea s.) Nebisericesc, lumesc; mirean. [Pron. la-ic. / cf. fr. laïque, it. laico, lat. laicus].

LAIC, -Ă adj., s. m. f. 1. (cel) care nu face parte din rândul clerului; lumesc; mirean. 2. (fig.) (om) care nu este inițiat într-un anumit domeniu. (< fr. laïque, lat. laicus, gr. laikos)

LAIC ~că (~ci, ~ce) și substantival Care nu ține de biserică; care este independent față de confesiunile religioase; mirean; lumesc. Învățământ ~. /<fr. laïque, lat. laicus

laic a. 1. mirean, care nu aparține bisericii; 2. propriu laicilor: școala laică. ║ m. care nu e preot nici călugăr.

*láic, -ă adj. (lat. láicus, d. laïkós, d. laós, popor). Care nu ține de biserică, al mirenilor: școală laică. Subst. Mirean, care nu e preut orĭ călugăr.

laic adj. m., pl. laici; f. laică, pl. laice

laic adj. m., pl. laici; f. laică, pl. laice

laic adj. m., pl. laici; f. sg. laică, pl. laice

laic.

LAIC s., adj. 1. s. v. mirean. 2. adj. lumesc, mirean, mirenesc, pământean, profan, (rar) secular, (înv. și pop.) pământesc, (înv.) politicesc, temporal. (Treburi bisericești și treburi ~.)

laic, -ă s.m., s.f., adj. I 1 s.m., s.f., adj. mirean, mireancă, <înv.> lumean. A renunțat la viața călugărească, trecând în rândul laicilor. La sinod au fost invitate câteva persoane laice. 2 adj. lumesc, mirean, pământean, profan, <livr.> mundan, secular, <înv. și pop.> mirenesc, pământesc, <înv.> lumean, politicesc, temporal². Preotul parohiei are, pe lângă activitățile bisericești, și treburi laice. II s.m., s.f., adj. (în opoz. cu „instruit”, „învățat”, „cult”, „cultivat”; rar) v. Agramat. Ignorant. Incult. Necultivat. Neinstruit. Neînvățat. Prost. Simplu.

LAIC adj. lumesc, mirean, mirenesc, pămîntean, profan, (rar) secular, (înv. și pop.) pămîntesc, (înv.) politicesc, temporal. (Treburi bisericești și treburi ~.)

Laic ≠ bisericesc, cleric, religios