2 intrări

46 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

lacrema v vz lăcrima

LÁCRĂMĂ s. f. v. lacrimă.

LÁCRIMĂ, lacrimi, s. f. 1. Secreție lichidă, incoloră, sărată, alcalină, produsă de glandele lacrimale, care umezește suprafața globilor oculari și care se poate scurge în afară, în urma unor tulburări în starea psihofizică a omului. ◊ Expr. Cu lacrimi de sânge = cu mare durere. ♦ Fig. Strop, picătură. 2. (La pl.) Plâns. ◊ Expr. În lacrimi = plângând (de durere). Până la lacrimi = până la cel mai înalt grad de înduioșare, de emoție etc. [Var.: (pop.) lácrămă s. f.] – Lat. lacrima.

LĂCRĂMÁ1 vb. I v. lăcrima.

LĂCRIMÁ, lăcrimez, vb. I. 1. Intranz. (Despre oameni) A-i curge lacrimile (de durere, jale, înduioșare etc.); a plânge (ușor), a înlăcrima. 2. Intranz. și refl. (Despre ochi) A se umple (continuu) de lacrimi (ca urmare a unei dureri, a înduioșării, a unei boli etc.); a (se) înlăcrima. [Var.: lăcrămá vb. I] – Lat. lacrimare.

LĂCRIMÁ, lăcrimez, vb. I. 1. Intranz. (Despre oameni) A-i curge lacrimile (de durere, jale, înduioșare etc.); a plânge (ușor), a înlăcrima. 2. Intranz. și refl. (Despre ochi) A se umple (continuu) de lacrimi (ca urmare a unei dureri, a înduioșării, a unei boli etc.); a (se) înlăcrima. [Var.: lăcrămá vb. I] – Lat. lacrimare.

lacrimă sf [At: PSALT. HUR. 47r/13 / V: (reg) ~ramă, (îrg) ~rămă, ~remă, lăcrămă / Pl: ~mi / E: ml lacrima] 1 Secreție lichidă, incoloră, sărată, alcalină, produsă de glandele lacrimale, care umezește suprafața globilor oculari și care se poate scurge în afară, în urma unor tulburări în starea psihofizică a omului. 2 (Îlav; pe lângă verbe ca „a cere”, „a spune”, „a se ruga”) Cu ~mi (fierbinți sau de sânge, (înv) crunte) Cu mare durere. 3 (Îlav) În ~mi Plângând de bucurie, de durere etc. 4 (Îlav) Până la ~mi Până la cel mai înalt grad de înduioșare, de emoție etc. 5 (Îe) A vărsa ~mi fierbinți sau (pop) de sânge sau a vărsa șiroaie (sau, înv, râu, pârâu) de ~mi, (îvp) a plânge cu ~mi fierbinți (sau de sânge), (fam) a plânge cu zece rânduri (sau cu șiroaie) de ~mi A plânge cu mare durere. 6 (Îe) A râde cu ~mi A râde cu poftă. 7 (Fam; îs) ~mi de crocodil Plâns prefăcut. 8 (Înv; lpl) Rugăminți fierbinți (însoțite de lacrimi). 9 (Fig) Picătură. 10 (Mgî; fig; lpl) Bunuri în stare lichidă. 11 (Fig; lpl) Tristețe. 12 (Bot; Trs; îc) ~ma- (sau ~mile-)miresii ori ~mile-lui-Hristos Tremurătoare (Briza media). 13 (Bot; reg; îc) ~mi!e-Elenei Iarbă-mare (Inula helenium). 14 (Bot; reg; îc) ~mile-lui-(Iisus)-Hristos Inima-Domnului (Dicentra spectabilis). 15 (Bot; reg; îc) ~mile-Maicii-Domnului Specie de graminee (Coix lacryma-jovi). 16 (Mol; îac) Varietate de struguri cu boabe mărunte, dese, lucioase, de culoare albă-gălbuie. 17 (Bot; reg; îc) ~-cerului Planta Lapis specularis.

lăcrămă[1] sf vz lacrimă corectată

  1. În original incorect accentuat: lăcră. O confirmă și def. principală — LauraGellner

lăcrima [At: COD. VOR. 65r/3 / V: (înv) lacrema, lac~, (îvp) ~cră~, (reg) lecrema / Pzi: ~mez / E: ml lacrimare] 1 vi (D. oameni) A avea ochii în lacrimi. 2 vi (D. oameni) A-i curge lacrimile de durere, jale, înduioșare etc. 3 vi (D. oameni) A plânge ușor Si: a înlăcrima. 4 vi (Pex; d. oameni) A jeli. 5 vr (Fig; d. oameni) A se întrista. 6-7 vir (D. ochi) A (se) umple continuu de lacrimi ca urmare a unei dureri, a unei boli, a înduioșării, a acțiunii unor agenți fizici externi etc. Si: (pop) a (se) înlăcrima. 8 vi (Fig; d. lichide) A curge încet, cu picături. 9 vi (Pex; fig; d. lichide) A se prelinge din... 10 vi (Reg; d. vase de pământ sau de lemn) A lăsa să se scurgă lichidul dinăuntru.

LÁCRIMĂ, lacrimi, s. f. 1. Secreție lichidă, incoloră, sărată, alcalină, produsă de glandele lacrimale, care umezește suprafața globilor oculari și care se poate scurge în afară, în urma unor tulburări în starea psihofizică a omului. ◊ Expr. Cu lacrimi de sânge = cu mare durere. ♦ Fig. Strop, picătură. 2. (La pl.) Plâns. Expr. În lacrimi = plângând (de durere). Până la lacrimi = până la cel mai înalt grad de înduioșare, de emoție etc. [Var.: (pop.) lácrămă s. f.] – Lat. lacrima.

LÁCRIMĂ, lacrimi, s. f. 1. Picătură din lichidul care umezește ochii și care se răspîndește în afară în urma unor tulburări în starea psiho-fizică a organismului uman (durere, emoție etc.). Sudoarea rece de pe frunte se amesteca în dîrele de lacrimi și picura pe cămașă. POPA, V. 158. Lacrimile se înșirau pe obrajii Irinei tot așa de mari și de lucitoare ca boabele de hurmuz ce purta în jurul gîtului. BUJOR, S. 66. Din ce noian îndepărtat Au răsărit în mine! Cu cîte lacrimi le-am udat, Iubito, pentru tine! EMINESCU, O. I 184. Cîte lacrimi am plîns eu. ALECSANDRI, P. P. 19. (În comparații) Era, în ziua aceea, un cer limpede ca lacrima și soarele umplea lumea de lumină. SADOVEANU, O. II 142. ◊ Fig. În liniște, pe cerul întunecos din fundul apei, începu să tremure lacrima de aur a celei dintăi steluțe. SADOVEANU, O. III 365. Deasupra lui tremurau liniștit florile albe, pe care el atîta de mult le iubise și cădeau molcom peste dînsul, cădeau lacrimile primăverii. PĂUN-PINCIO, P. 122. ◊ Loc. adv. Cu lacrimi de sînge = cu mare durere, îndurerat profund, zdrobit de durere. S-aruncă în brațele mîne-sa și cu lacrimi de sînge începu a-i spune. CREANGĂ, P. 26. Ș-oile s-or strînge, Pe mine m-or plînge Cu lacrimi de sînge! ALECSANDRI, P. P. 2. ◊ Expr. A rîde cu lacrimi = a rîde foarte tare. (Familiar) Lacrimi de crocodil v. crocodil.Fig. Strop, picătură. Un brad, nu prea înalt, dar foarte bătrîn și cu coaja plesnită în zeci de locuri, pentru a lăsa să se scurgă mari lacrimi de rășină, stă de strajă. BOGZA, C. O. 84. Moș Anghel, vestitul lăutar al Folticenilor, își drege glasul c-o lacrimă de cotnar. SADOVEANU, O. VII 287. 2. (La pl.) Plîns. Uneori o cuprindea o milă adîncă, un dor, o jale... nu știa singură ce e, dar simțea că o îneacă lacrimile. VLAHUȚĂ, O. A. I 120. ◊ Fig. În glasul maică-sa tremurau lacrimi. SADOVEANU, B. 68. ◊ Expr. În lacrimi = plîngînd de durere. Ai lăsat în lacrimi... soție, rude și copii. ALECSANDRI, P. I 230. Pînă la lacrimi = gata să plîngă, aproape de plîns. Mișcați pînă la lacrimi. (Rar) Vreme de lacrimi = anotimp ploios, vreme ploioasă. Era, spre căderea iernii, o vreme de lacrimi. M. I. CARAGIALE, C. 9. – Pl. și: lacrime (JARNÍK-BÎRSEANU, D. 208). – Variantă: lácrămă (RETEGANUL, P. III 56, ISPIRESCU, L. 6) s. f.

LĂCRIMÁ, lăcrimez, vb. I. Intranz. 1. (Despre om) A vărsa lacrimi, a plînge. Se despărți de calul ei, lăcrimînd. ISPIRESCU, L. 22. A plecat ochii în jos și a început a lăcrima. CREANGĂ, P. 99. Gheneralul... au și lăcrimat de bucurie. ODOBESCU, S. I 270. Dacă-i întîlni Măicuță bătrînă, Cu brîul de lînă, Din ochi lăcrimînd. ALECSANDRI, P. P. 2. ◊ Fig. Safire pe ceruri lăcrimează. MACEDONSKI, O. I 153. ◊ Tranz. (Rar) Nu-ți mai lăcrima ochii. ALECSANDRI, P. P. 234. 2. (Despre ochi) A produce lacrimi (ca urmare a unei stări bolnăvicioase). Îmi lăcrimează ochii. – Variantă: lăcrămá (BART, E. 45, SAHIA, N. 24, EMINESCU, N. 12) vb. I.

LÁCRIMĂ ~i f. 1) Lichid incolor secretat de glandele lacrimale, care umezește ochii. ◊ Cu ~i în ochi gata-gata să plângă. În ~i plângând (de durere). 2) Strop, picătură din acest lichid. [G.-D. lacrimii] /<lat. lacrima

A LĂCRIMÁ ~éz intranz. 1) (despre oameni) A plânge (ușor) cu lacrimi; a fi năpădit de lacrimi. 2) (despre ochi) A secreta încontinuu lacrimi (din cauza unei dureri sau a unor emoții); a se umple de lacrimi. [Sil. lă-cri-] /<lat. lacrimare

lacrămă (lacrimă) f. picătură de lichid, sărat și limpede, ce iese din ochi după o impresiune vie fizică sau morală. [Lat. LACRIMA].

lăcrămà v. a vărsa lacrimi. [Lat. LACRIMARE].

lácrămă f., pl. lacrămĭ și lăcrămĭ (lat. lacrima; vgr. dákryma; it. sp. pg. lágrima, pv. lagrema, fr. larme). Apă sărată care picură din ochĭ cînd simțĭ o mare durere trupească orĭ sufletească, o mare bucurie saŭ admirațiune: a fi emoționat pînă la lacrămĭ. Lacrămĭ de crocodil, lacrămĭ ipocrite (pin aluz. la bobițele pe care le are crocodilu în prejuru ochilor și care seamănă a lacrămĭ). A plînge cu lacrămĭ amare, a plînge cu mare întristare. A șterge cuĭva lacrămile, a-l mîngîĭa. A plînge, a rîde cu lacrămĭ, a plînge cu multă durere, a rîde cu mare poftă. A avea lacrămĭ în voce, a vorbi abea stăpînindu-țĭ lacrămile. – L. N. și lácrimă, pl. ĭ saŭ e.

*lácrima Christi, cuv. latine care înseamnă „lacrima luĭ Hristos” și care s’aŭ dat ca nume unuĭ vin busuĭoc din viile de la poalele Vezuviuluĭ.

lăcrăméz v. intr. (lat. lácrimo, -áre, it. lagrimare, sp. lagrimear). Îmĭ ĭese lacrămĭ, vărs lacrămĭ: a lăcrăma de usturime, de durere, de bucurie. – Și lăcl- (Cod. Vor. 129, 3). V. înlăcrămez.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

lacrimă (la-cri-) s. f., g.-d. art. lacrimii; pl. lacrimi

lăcrima (a ~) (-cri-) vb., ind. prez. 3 lăcrimea

lácrimă s. f. (sil. -cri-), g.-d. art. lácrimii; pl. lácrimi

lăcrimá vb. (sil. -cri-), ind. prez. 1 sg. lăcriméz, 3 sg. și pl. lăcrimeáză; con. prez. 3 sg. și pl. lăcriméze

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

LÁCRIMĂ s. 1. strop. (O ~ i se scurgea pe obraz.) 2. (la pl.) (rar) apă. (Un potop de ~ i-a inundat fața.) 3. v. plâns.

LACRIMĂ s. 1. strop. (O ~ i se scurgea pe obraz.) 2. (la pl.) (rar) apă. (Un potop de ~ i-a inundat fața.) 3. (la pl.) plîngere, plîns, plînset, plînsoare. (Oprește-ți ~!)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

lácrimă (lácrimi), s. f. – Strop de lichid secretat de ochi. – Var. lacrămă. Mr. lacrimă, lacîrmă, megl. lacrimă. Lat. lacrĭma (Pușcariu 931; Candrea-Dens., 938; REW 4824; DAR), cf. it., sp., port. lagrima, prov. lagrema, fr. larme.Der. lăcrima, (mr., megl. lăcrămare), vb. (a scoate lacrimi, a avea lacrimi în ochi, a plînge; pop., a reclama), cu ultimul sens prin confuzie cu a reclama (după Pușcariu 933; Candrea-Dens., 939 și DAR, lăcrima reprezintă direct lat. lacrĭmāre); lăcrimitor, adj. (înv., jalnic); lăcrimătură, s. f.; lăcrimioară, s. f. (lacrimă mică; mărgăritel; Convallaria maialis); lăcrimiță, s. f. (dim., planta Maianthemum bifolium); lăcrimos (mr. lăcrimos, lăcărmos), adj., cf. it., sp., port. lagrimoso, prov. lagremos (după Pușcariu 933 și Candrea-Dens., 940, direct din lat. lacrĭmosus); lăcrimicios, adj. (care produce lacrimi); înlăcrima, vb.; înlăcrimat, adj. (cu lacrimi; împestrițat cu lînă); lăcrimătură, s. f.; lăcrămație, s. f. (reclamație), prin confuzie cu reclamație.Der. neol. lacrimal, adj.; lacrimatoriu, s. n.; lacrimogen, adj.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

lácrimă, lacrimi, (lacrămă, lăcrămație), s.f. – (arh.) Plângere, reclamație: „Te rog cu lacrimi în otí, ca șî tăț de-aicea, ca să faci lacrimă pă la cei mari” (Papahagi, 1925: 325; Breb). – Lat. lacrima „lacrimă, plâns” (Șăineanu, Scriban; Pușcariu, CDDE, DA, cf. DER; DEX, MDA).

lácrimă, -i, (lacrămă, lăcrămație), s.f. – Plângere, reclamație: „Te rog cu lacrimi în otí, ca șî tăț de-aicea, ca să faci lacrimă pă la cei mari” (Papahagi 1925: 325; Breb). – Lat. lacrima.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

INDE IRAE ET LACRIMAE (lat.) de aici mânii și lacrimi – Iuvenal, „Satirae”, I, 168. Satira usturătoare a lui Caius Lucilius a stârnit furia contemporanilor vizați de el.

SUNT LACRIMAE RERUM (lat.) ai de ce vărsa lacrimi (pentru lucrurile pe care le vezi) – Vergiliu, „Eneida”, I, 462. Exclamația lui Enea, care vede în Cartagina un șir de tablouri din Războiul troian.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a-și înghiți lacrimile expr. a-și stăpâni plânsul.

lacrimă, lacrimi s. f. (intl.) om naiv și credul, victimă ușor de păcălit.

lacrimi de crocodil expr. plâns prefăcut; lacrimi vărsate de un ipocrit.

lăcrăma, lăcrămez v. t. (pop.) a reclama

Intrare: lacrimă
  • silabație: la-cri-mă info
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lacrimă
  • lacrima
plural
  • lacrimi
  • lacrimile
genitiv-dativ singular
  • lacrimi
  • lacrimii
plural
  • lacrimi
  • lacrimilor
vocativ singular
plural
lacrămă substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lacrămă
  • lacrăma
plural
  • lacrămi
  • lacrămile
genitiv-dativ singular
  • lacrămi
  • lacrămii
plural
  • lacrămi
  • lacrămilor
vocativ singular
plural
lacramă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
lacremă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
lăcrămă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: lăcrima
  • silabație: lă-cri-ma info
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • lăcrima
  • lăcrimare
  • lăcrimat
  • lăcrimatu‑
  • lăcrimând
  • lăcrimându‑
singular plural
  • lăcrimea
  • lăcrimați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • lăcrimez
(să)
  • lăcrimez
  • lăcrimam
  • lăcrimai
  • lăcrimasem
a II-a (tu)
  • lăcrimezi
(să)
  • lăcrimezi
  • lăcrimai
  • lăcrimași
  • lăcrimaseși
a III-a (el, ea)
  • lăcrimea
(să)
  • lăcrimeze
  • lăcrima
  • lăcrimă
  • lăcrimase
plural I (noi)
  • lăcrimăm
(să)
  • lăcrimăm
  • lăcrimam
  • lăcrimarăm
  • lăcrimaserăm
  • lăcrimasem
a II-a (voi)
  • lăcrimați
(să)
  • lăcrimați
  • lăcrimați
  • lăcrimarăți
  • lăcrimaserăți
  • lăcrimaseți
a III-a (ei, ele)
  • lăcrimea
(să)
  • lăcrimeze
  • lăcrimau
  • lăcrima
  • lăcrimaseră
lăcrăma1 (1 -mez) verb grupa I conjugarea a II-a
verb (V201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • lăcrăma
  • lăcrămare
  • lăcrămat
  • lăcrămatu‑
  • lăcrămând
  • lăcrămându‑
singular plural
  • lăcrămea
  • lăcrămați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • lăcrămez
(să)
  • lăcrămez
  • lăcrămam
  • lăcrămai
  • lăcrămasem
a II-a (tu)
  • lăcrămezi
(să)
  • lăcrămezi
  • lăcrămai
  • lăcrămași
  • lăcrămaseși
a III-a (el, ea)
  • lăcrămea
(să)
  • lăcrămeze
  • lăcrăma
  • lăcrămă
  • lăcrămase
plural I (noi)
  • lăcrămăm
(să)
  • lăcrămăm
  • lăcrămam
  • lăcrămarăm
  • lăcrămaserăm
  • lăcrămasem
a II-a (voi)
  • lăcrămați
(să)
  • lăcrămați
  • lăcrămați
  • lăcrămarăți
  • lăcrămaserăți
  • lăcrămaseți
a III-a (ei, ele)
  • lăcrămea
(să)
  • lăcrămeze
  • lăcrămau
  • lăcrăma
  • lăcrămaseră
lacrema
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
lacrima1 (vb.) verb grupa I conjugarea a II-a
verb (V201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • lacrima
  • lacrimare
  • lacrimat
  • lacrimatu‑
  • lacrimând
  • lacrimându‑
singular plural
  • lacrimea
  • lacrimați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • lacrimez
(să)
  • lacrimez
  • lacrimam
  • lacrimai
  • lacrimasem
a II-a (tu)
  • lacrimezi
(să)
  • lacrimezi
  • lacrimai
  • lacrimași
  • lacrimaseși
a III-a (el, ea)
  • lacrimea
(să)
  • lacrimeze
  • lacrima
  • lacrimă
  • lacrimase
plural I (noi)
  • lacrimăm
(să)
  • lacrimăm
  • lacrimam
  • lacrimarăm
  • lacrimaserăm
  • lacrimasem
a II-a (voi)
  • lacrimați
(să)
  • lacrimați
  • lacrimați
  • lacrimarăți
  • lacrimaserăți
  • lacrimaseți
a III-a (ei, ele)
  • lacrimea
(să)
  • lacrimeze
  • lacrimau
  • lacrima
  • lacrimaseră
lecrema
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

lacrimă, lacrimisubstantiv feminin

  • 1. Secreție lichidă, incoloră, sărată, alcalină, produsă de glandele lacrimale, care umezește suprafața globilor oculari și care se poate scurge în afară, în urma unor tulburări în starea psihofizică a omului. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    diminutive: lăcrimioară
    • format_quote Sudoarea rece de pe frunte se amesteca în dîrele de lacrimi și picura pe cămașă. POPA, V. 158. DLRLC
    • format_quote Lacrimile se înșirau pe obrajii Irinei tot așa de mari și de lucitoare ca boabele de hurmuz ce purta în jurul gîtului. BUJOR, S. 66. DLRLC
    • format_quote Din ce noian îndepărtat Au răsărit în mine! Cu cîte lacrimi le-am udat, Iubito, pentru tine! EMINESCU, O. I 184. DLRLC
    • format_quote Cîte lacrimi am plîns eu. ALECSANDRI, P. P. 19. DLRLC
    • format_quote în comparații / la comparativ Era, în ziua aceea, un cer limpede ca lacrima și soarele umplea lumea de lumină. SADOVEANU, O. II 142. DLRLC
    • format_quote figurat În liniște, pe cerul întunecos din fundul apei, începu să tremure lacrima de aur a celei dintăi steluțe. SADOVEANU, O. III 365. DLRLC
    • format_quote figurat Deasupra lui tremurau liniștit florile albe, pe care el atîta de mult le iubise și cădeau molcom peste dînsul, cădeau lacrimile primăverii. PĂUN-PINCIO, P. 122. DLRLC
    • 1.1. figurat Picătură, strop. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Un brad, nu prea înalt, dar foarte bătrîn și cu coaja plesnită în zeci de locuri, pentru a lăsa să se scurgă mari lacrimi de rășină, stă de strajă. BOGZA, C. O. 84. DLRLC
      • format_quote Moș Anghel, vestitul lăutar al Folticenilor, își drege glasul c-o lacrimă de cotnar. SADOVEANU, O. VII 287. DLRLC
    • chat_bubble Cu lacrimi de sânge = cu mare durere. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote S-aruncă în brațele mîne-sa și cu lacrimi de sînge începu a-i spune. CREANGĂ, P. 26. DLRLC
      • format_quote Ș-oile s-or strînge, Pe mine m-or plînge Cu lacrimi de sînge! ALECSANDRI, P. P. 2. DLRLC
    • chat_bubble A râde cu lacrimi = a râde foarte tare. DLRLC
    • chat_bubble familiar Lacrimi de crocodil. DLRLC
  • 2. (la) plural Plâns. DEX '09 DLRLC
    sinonime: plâns
    • format_quote Uneori o cuprindea o milă adîncă, un dor, o jale... nu știa singură ce e, dar simțea că o îneacă lacrimile. VLAHUȚĂ, O. A. I 120. DLRLC
    • format_quote figurat În glasul maică-sa tremurau lacrimi. SADOVEANU, B. 68. DLRLC
    • 2.1. rar Vreme de lacrimi = anotimp ploios, vreme ploioasă. DLRLC
      • format_quote Era, spre căderea iernii, o vreme de lacrimi. M. I. CARAGIALE, C. 9. DLRLC
    • chat_bubble În lacrimi = plângând (de durere). DEX '09 DLRLC
      • format_quote Ai lăsat în lacrimi... soție, rude și copii. ALECSANDRI, P. I 230. DLRLC
    • chat_bubble Până la lacrimi = până la cel mai înalt grad de înduioșare, de emoție etc. DEX '09 DLRLC
      • format_quote Mișcați până la lacrimi. DLRLC
  • comentariu Plural și: lacrime. DLRLC
etimologie:

lăcrima, lăcrimezverb

  • 1. intranzitiv (Despre oameni) A-i curge lacrimile (de durere, jale, înduioșare etc.); a plânge (ușor). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Se despărți de calul ei, lăcrimînd. ISPIRESCU, L. 22. DLRLC
    • format_quote A plecat ochii în jos și a început a lăcrima. CREANGĂ, P. 99. DLRLC
    • format_quote Gheneralul... au și lăcrimat de bucurie. ODOBESCU, S. I 270. DLRLC
    • format_quote Dacă-i întîlni Măicuță bătrînă, Cu brîul de lînă, Din ochi lăcrimînd. ALECSANDRI, P. P. 2. DLRLC
    • format_quote figurat Safire pe ceruri lăcrimează. MACEDONSKI, O. I 153. DLRLC
    • format_quote tranzitiv rar Nu-ți mai lăcrima ochii. ALECSANDRI, P. P. 234. DLRLC
  • 2. intranzitiv reflexiv (Despre ochi) A se umple (continuu) de lacrimi (ca urmare a unei dureri, a înduioșării, a unei boli etc.); a (se) înlăcrima. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: înlăcrima
    • format_quote Îmi lăcrimează ochii. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.