2 intrări

24 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

lacăt sn [ At: VARLAAM, C. 88 / V: (îrg) ~ă sf, lăcat, (reg) lăcăt, locat, locot / A și: ~căt / Pl: ~e, (reg) lăcate, lăcaturi; (rar, sm) ~ăți / E: mg lakat] 1 Încuietoare alcătuită dintr-un corp care conține mecanismul de încuiere cu cheia și o toartă care se petrece prin două belciuge, unul prins în partea fixă și altul în cea mobilă a obiectului care trebuie închis. 2 (Îlav) Sub ~ Încuiat. 3 (Pfm; îe) A ține sau a avea, a pune ~ la gură ori gurii sau, rar, a ține ~ul asupra gurii A-și impune tăcere. 4 (Îe) A pune sub ~ A încuia. 5 (Îe) A fi cheia și ~ul A fi elementul esențial, de prim ordin într-o problemă. 6 (Pop; îe) A ține sub trei ~e și șapte peceți sau a păstra cu nouă ~e A manifesta mare grijă pentru siguranța a ceva sau a cuiva. 7 (Reg; îe) A pune ~ pe ceva A pune stăpânire pe ceva. 8 (Îvr; îe) A-i pune ~ (cuiva) A obliga, a sili pe cineva să facă ceva. 9 (Fig) Obstacol. 10 (Reg) Capcană pentru prins pește.

LÁCĂT, lacăte, s. n. Încuietoare alcătuită dintr-un corp care conține mecanismul de încuiere cu cheia și o toartă care se petrece prin două belciuge (unul prins în partea fixă și celălalt în partea mobilă a obiectului care trebuie închis). ◊ Expr. A avea (sau a-și pune) lacăt la gură = a-și impune tăcere. [Var.: (reg.) lăcátă s. f., lăcát s. n.] – Din magh. lakat.

LÁCĂT, lacăte, s. n. Încuietoare alcătuită dintr-un corp care conține mecanismul de încuiere cu cheia și o toartă care se petrece prin două belciuge (unul prins în partea fixă și celălalt în partea mobilă a obiectului care trebuie închis). ◊ Expr. A avea (sau a-și pune) lacăt la gură = a-și impune tăcere. [Var.: (reg.) lăcátă s. f., lăcát s. n.] – Din magh. lakat.

LÁCĂT, lacăte, s. n. Obiect de metal constînd dintr-un dispozitiv mecanic de încuiere și o toartă care trece prin două belciuge fixate în obiectul care trebuie închis. A închis ușa fără grabă, zornăind, lacătele. GALAN, Z. R. 361. Avea o ladă mare de Brașov, închisă cu trei lacăte. BASSARABESCU, V. 43. Ușile primăriei fură închise cu lacăte și cu drugi de fier pe din afară. BUJOR, S. 129. Descuie lacătul și coborî cele trei scări. DUNĂREANU, CH. 8. ◊ Expr. A avea (sau a-și pune) lacăt la gură = a-și impune tăcere. La gură să aibi lacăt și măsură. PANN, P. V. I 3. – Variante: (regional) lăcátă (HOGAȘ, DR. II 28, NEGRUZZI, S. I 89) s. f., lăcát (JARNÍK-BÎRSEANU, D. 187) s. n.

LÁCĂT ~e n. Dispozitiv de metal pentru încuierea unei uși, prevăzut cu o toartă care se trece prin două belciuge fixate la ușă. /<ung. lakat

lacată sf [At: (a. 1640) PANAITESCU, O. Ț. 170/ A: nct / Pl: ? / E: slv лаката] (Îvr) Unitate de măsură a lungimii nedefinită mai îndeaproape.

LĂCÁT s. n. v. lacăt.

LĂCÁTĂ s. f. v. lacăt.

lacát (Mold. sud) și lácăt (vest) n., pl. e, și lacátă (Mold. nord) f., pl. lăcățĭ (ung. lakat [de unde și sîrb. lokot, nsl. lókat. loket], d. it. lucchetto, care vine d. fr. loquet, rătez, clanță, dim. d. vfr. loc, engl. lock, lacat, ol. luiken, got. lukan, a încuĭa. Rut. [d. rom.] lakáta, ngr. [d. it. lukéton]). Încuĭetoare atîrnată de belcĭuge la o ușă și care se închide și se deschide cu ajutoru uneĭ cheĭ. A fi cheĭa și lacătu, a fi stăpîn care păstrează și împarte bunătățile (a avea pînea și cuțitu). A pune lacăt guriĭ, a-țĭ stăpîni vorba.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

lácăt s. n., pl. lácăte

lácăt s. n., pl. lácăte


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

lácăt (lácăte), s. n. – Mecanism de închis cu toartă. – Var. (Trans., Mold.) lăcată. Mag. lakat (Cihac, II, 511; DAR; Gáldi, Dict., 93), cf. sb., cr., slov. lokot, pus în legătură cu it. lucchetto (Berneker 729), fr. loquet.Der. lăcătuș, s. m., din mag. lakatos, cf. rut. ljokotos; lăcătui, vb.; lăcătușerie, s. f.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

LACĂT subst. 1. Lăcățea diiac (16 B III 255), cf. dim. lăcățel. 2. Lacatăș fam. (Buc) < magh. lakatos „lăcătuș”.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a descuia lacătul expr. (intl.) a da o spargere.

arată toate definițiile

Intrare: lacăt
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lacăt
  • lacătul
  • lacătu‑
plural
  • lacăte
  • lacătele
genitiv-dativ singular
  • lacăt
  • lacătului
plural
  • lacăte
  • lacătelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lăcat
  • lăcatul
  • lăcatu‑
plural
  • lăcate
  • lăcatele
genitiv-dativ singular
  • lăcat
  • lăcatului
plural
  • lăcate
  • lăcatelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lăca
  • lăcata
plural
  • lăcate
  • lăcatele
genitiv-dativ singular
  • lăcate
  • lăcatei
plural
  • lăcate
  • lăcatelor
vocativ singular
plural
lacată
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
lăcăt
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
locat
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
locot
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: Lacăt
Lacăt nume propriu
nume propriu (I3)
  • Lacăt
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)