68 de definiții pentru lac (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

lac3 sn [At: URECHE, L. 130 / Pl: ~uri / E: ngr λάκκος] (Înv) Groapă.

lac2 sn [At: COSTINESCU / Pl: ~uri / E: fr laque, ger Lack, lat lacca] 1 Soluție obținută prin dizolvarea într-un solvent volatil a unor rășini, uleiuri, a nitrocelulozei etc., care, după aplicarea pe o suprafață, formează o pojghiță transparentă dură, protejând obiectele împotriva agenților externi și conferindu-le un aspect plăcut, proprietăți electroizolante etc. 2 Preparat obținut prin amestecul lacului2 (1) cu un colorant. 3 (Rar; șîs piele de ~) Piele sau imitație de piele acoperită cu un strat de lac2 (1). 4 (Reg) Smalț. 5 (Șîs ~ japonez, ~ de Japonia, ~ de China) Rășină neagră sau roșie secretată de unele specii de arbori care cresc în Extremul Orient. 6 Preparat obținut din lac2 (5) și utilizat în arta decorativă. 7 (Pex) Material, obiect acoperit cu lac2 (6). 8 Substanță cleioasă secretată de unele insecte din sudul Asiei pe care o depun pe ramurile copacilor. 9 Substanță colorantă pe bază de oxid de aluminiu folosită în pictură.

lac1 sn [At: (a. 1468) ap. DLR ms / Pl: ~uri, (reg) lace / E: ml lacus] 1 Întindere mare de apă stătătoare, situată într-o depresiune, aflată uneori în legătură cu o mare sau cu un râu Vz heleșteu, iaz. 2 (Îs) ~ de acumulare Lac1 (1) artificial realizat prin construirea unui baraj pe albia unui râu, în scopul formării unei rezerve de apă. 3 (Reg; îs) Bubă de ~ Cancer (1). 4 (Îlav) ~ de sudoare (sau de nădușeală, de apă) Ud de transpirație. 5 (Pfm; îe) A sări (sau a cădea, a da, a nimeri etc.) din ~ în puț A trece dintr-o situație grea în alta și mai grea. 6 Baltă. 7 (Reg) Suprafață de apă liniștită pe cursul unui râu, fluviu etc., unde se construiesc plute. 8 (Îvr) Lagună. 9 (Îvr) Apă stătută. 10-11 (De obicei cu determinări) Mare2 (1) sau altă cale navigabilă dominată de forța navală a unui stat sau inclusă în zona de ocupație a unui imperiu. 12 (De obicei cu determinări în genitiv sau udp „de”) Cantitate mare de lichid, de materie topită etc. 13 (Nob) Rezervor de produse petroliere.

LAC2, lacuri, s. n. 1. Preparat lichid obținut prin dizolvarea într-un solvent volatil a unor rășini, uleiuri sau a altor substanțe și care, întins pe suprafața unui obiect, formează în urma evaporării solventului o pojghiță solidă, dură, care ferește obiectul de influența aerului și a umezelii, dându-i totodată un aspect plăcut. 2. Piele (sau imitație de piele) cu fața netedă, lucioasă, acoperită cu un strat de lac2 (1). – Din germ. Lack.

LAC2, lacuri, s. n. 1. Preparat lichid obținut prin dizolvarea într-un solvent volatil a unor rășini, uleiuri sau a altor substanțe și care, întins pe suprafața unui obiect, formează în urma evaporării solventului o pojghiță solidă, dură, care ferește obiectul de influența aerului și a umezelii, dându-i totodată un aspect plăcut. 2. Piele (sau imitație de piele) cu fața netedă, lucioasă, acoperită cu un strat de lac2 (1). – Din germ. Lack.

LAC1, lacuri, s. n. Întindere mai mare de apă stătătoare, închisă între maluri, uneori cu scurgere la mare sau la un râu. ◊ Lac de acumulare = lac (artificial) situat în amonte de o hidrocentrală, care constituie rezerva de apă necesară producerii energiei. ◊ Expr. A sări (sau a cădea, a da etc.) din lac în puț = a da de un rău mai mare, încercând să scape de alt rău. ♦ Fig. Cantitate mare de apă sau de alt lichid. – Lat. lacus.

LAC1, lacuri, s. n. Întindere mai mare de apă stătătoare, închisă între maluri, uneori cu scurgere la mare sau la un râu. ◊ Lac de acumulare = lac (artificial) situat în amonte de o hidrocentrală, care constituie rezerva de apă necesară producerii energiei. ◊ Expr. A sări (sau a cădea, a da etc.) din lac în puț = a da de un rău mai mare, încercând să scape de alt rău. ♦ Fig. Cantitate mare de apă sau de alt lichid. – Lat. lacus.

LAC2, lacuri, s. n. 1. Preparat lichid obținut prin dizolvarea într-un solvent a unei substanțe care, întinsă pe suprafața unui obiect, formează în urma evaporării solventului o pojghiță solidă, dură care ferește obiectele de influența aerului și a umezelii. Chioșcuri albe cu lac luciu smălțuite. ALECSANDRI, P. III 86. 2. Piele (sau imitație de piele) cu fața netedă, lucioasă, acoperită cu un strat de lac (1). Răspundea la saluturi cu un deget dus din treacăt la șapca roșie cu cozorocul de lac. C. PETRESCU, A. 305. Te prinde redingota bine, Sînt mîndre ghetele de lac: Zîmbești încrezător în tine. TOPÎRCEANU, B. 67.

LAC1, lacuri, s. n. Întindere (mare) de apă stătătoare, naturală sau artificială, închisă complet între maluri și uneori cu scurgere la o mare sau la un rîu. V. iezer, ghiol, heleșteu, baltă. Privind în lac, Copila, ca-n oglindă, Cerca și nu putea pe plac Un brîu pe trup să-și prindă. COȘBUC, P. I 69. Lac de-ar fi, broaște sînt destule! CREANGĂ, P. 186. Stă castelul singuratic, oglindindu-se în lacuri. EMINESCU, O. I 152. Văd insule frumoase și mări necunoscute, Și splendide orașe și lacuri de smarald. ALECSANDRI, P. III 5. ◊ Fig. Merseră înainte prin dungi de umbră și prin lacuri de soare. SADOVEANU, O. IV 77. ◊ (În toponimie) Lacul Roșu.Puțin mai înainte sînt vestitele băi de la Lacul Sărat. VLAHUȚĂ, O. A. II 123. ◊ Expr. A sări (sau a da, a cădea) din lac în puț = a cădea dintr-o nenorocire în alta, a da de un rău mai mare fugind de alt rău. ♦ Fig. Cantitate mare de apă sau de alt lichid. ◊ (În metafore și comparații; prin exagerare) Ghiță Lungu s-a retras, lac de nădușeală. SADOVEANU, M. C. 145.

LAC s.n. Soluție de bază de oxid de aluminiu gelatinos, amestecată uneori cu un colorant, folosită în pictură. ♦ Suc rășinos al unor arbori din Extremul Orient, din care se prepară o soluție pentru lustruit mobile. ♦ Lichid cu care se acoperă unele corpuri pentru a le feri de umezeală, de rugină etc. [Cf. fr. laque, germ. Lack, lat. lacca < pers. lakk – culoare roșie < hind. lakh].

LAC s. n. 1. soluție pe bază de oxid de aluminiu gelatinos, cu un colorant, folosită în pictură. 2. suc rășinos al unor arbori din Extremul Orient, din care se prepară o soluție pentru lustruit mobile. 3. lichid cu care se acoperă unele corpuri pentru a le feri de umezeală, de rugină etc. (< germ. Lack)

LAC2 lacuri n. 1) Soluție a unor rășini sau uleiuri cu care se unge suprafața unui obiect pentru a-i da luciu sau pentru a-l feri de contactul dăunător cu aerul sau cu umezeala. 2) Piele sau imitație de piele cu fața netedă și lucioasă. /<germ. Lack, fr. laque

LAC1 ~uri n. 1) Apă stătătoare de mare întindere, cu sau fără scurgere. 2) fig. Cantitate mare de apă sau de alt lichid. /<lat. lacus

lac n. 1. gumă-rășină de un roșu-gălbuiu ce picură din ramurile uror arbori aziatici; 2. lustru de China negru sau roșu: ghete de lac; 3. mobilă îmbrăcată cu acest lac (= fr. laque).

lac n. mare întindere de apă înconjurată de uscat. [Lat. LACUS].

2) lac n., pl. urĭ (fr. laque f., d. mlat. lacca, derivat d. pers. lak, tinctură roșie). Un fel de rășină cărămizie închisă care ĭese lichidă din ramurile unor copacĭ din India. Lustru negru (saŭ roș saŭ alt-fel) cu care se lustruĭesc mobilele, peile ș. a. Pele lustruită cu acest fel de lustru, care se depune ca un strat foarte neted: cizme de lac.

1) lac n., pl. urĭ (lat. lácus, lac, it. sp. pg. lago, pv. lac). Baltă, mare întindere de apă stătătoare. Rezervoriŭ de țițeĭ, păcură ș. a. Apă saŭ udeală făcută în casă orĭ pe drum: apa picura din pod încît se făcuse lac în casă, el zăcea într’un lac de sînge, (mult sînge), ploŭase și se făcuse lacurĭ pe drum. Îs lac de apă (saŭ de sudoare), îs foarte asudat orĭ ploŭat. A cădea din lac în puț, a ajunge dintr’o stare rea într’alta și maĭ rea. – (La Dos. V. S. Sept. 14, greșit tradus după gr. lákkos = groapă).

lac-fixatív s. n. Soluție care, pulverizată pe păr, îl întărește ◊ „Se produc rujuri de buze, lac-fixativ pentru menținerea coafurii.” Sc. 24 II 63 p. 2 (din lac + fixativ)

Asfaltit (Lacul) n. sau Marea Moartă, lac în Palestina în care se aruncă Iordanul (și de unde se scotea asfalt).

Constanța (Lacul de) f. numit de Germani Bodensee, lac străbătut de Rin, lung de 65 km., între Elveția, Germania și Austria.

Geneva f. canton și oraș în Elveția, pe lacul cu acelaș nume: 140.000 loc. Orologerie și bijuterie. Universitate fundată de Calvin. Patria lui J. J. Rousseau. ║ (Lacul de) sau Lacul Leman, mare lac al Europei între Franța și Elveția, străbătut de Ron.

Lacu-Sărat n. stațiune balneară lângă Brăila, ale cării ape conțin iod, pucioasă și brom.

arată toate definițiile

Intrare: lac
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lac
  • lacul
  • lacu‑
plural
  • lacuri
  • lacurile
genitiv-dativ singular
  • lac
  • lacului
plural
  • lacuri
  • lacurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)