28 de definiții pentru lăuruscă

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LĂURÚSCĂ, lăuruște, s. f. (Reg.) Viță sălbatică al cărei fruct este un ciorchine cu boabe mici, negre (Vitis silvestris). [Pr.: lă-u-.Var.: laurúșcă, răurúscă, rourúscă s. f.] – Lat. labrusca.[1]

  1. În original, forma rourúscă nu este menționată la variante. — cata

lăuruscă sf [At: DOSOFTEI, ap. HEM, 538 / V: (reg) labrulaor~, lau~, laurușcă, lărăușcă, leoruș, leurișcă, leu~, leurușcă, lourușcă, rarușcă, raurușcă, rălău~, rălușcă, rărău~, rărușcă, răur~, răurușcă, râur~, râurușcă, ror~, rouar~, rou~, rourușcă / Pl: ~uște / E: ml labrusca] 1 (Reg) Viță sălbatică al cărei fruct este un ciorchine cu boabe mici, negre (Vitis sylvestris). 2 (Rar) Plantă din familia vitaceelor, adusă din America de Nord, al cărei fruct, sub formă de ciorchine, are un gust asemănător cu cel al fragilor (Vitis labrusca).

LĂURÚSCĂ, lăuruște, s. f. (Reg.) Viță sălbatică al cărei fruct este un ciorchine cu boabe mici, negre (Vitis silvestris). [Pr.: lă-u-.Var.: răurúscă, rourúscă s. f.] – Lat. labrusca.

LĂURÚSCĂ, lăuruște, s. f. (Regional) Viță (sălbatică) al cărei fruct e o ciorchină cu boabe mici, negre (Vitis silvestris). Sub cerdac, pe lăuruscă, Cum trecură Babele, A ieșit un pui de muscă Să-și usuce labele. TOPÎRCEANU, M. 38. Dă-n sînge lăurusca pală și cîrtița-și face mormîntul, S-adoarmă cu venirea iernii, sub țărîna din moșunoaie. ANGHEL, Î. G. 15. – Pronunțat: lă-u-.

LĂURUSCĂ s.f. (Mold., Ban.) Viță sălbatică. A: Și am plîntat vie deasă . . . ș-am așteptat să facă struguri de poamă, iară ea face lăuruscă. DP, 13r. C: Leurushe. Labrusca. AC, 350. Etimologie: lat. labrusca.

lăurúscă f., pl. ște și ștĭ (lat. lăbrusca, lăuruscă; fr. lambruche, lambrusque. Cp. cu fiulă, sulă ș. a.). Munt. Viță sălbatică. – În Mold. și răurúscă, rourúscă, în Munt. și agurizar.

LAURÚȘCĂ s. f. v. lăuruscă.

RĂURÚSCĂ s. f. v. lăuruscă.

ROURÚSCĂ s. f. v. lăuruscă.

laruscă sf vz lăuruscă[1] modificată

  1. În original, trimitere la lăurușcă, care este ea însăși trimitere — LauraGellner

laurușcă sf vz lăuruscă[1] modificată

  1. În original, trimitere la lăurușcă, care este ea însăși trimitere — LauraGellner

leoruș sn vz lăuruscă[1] corectat(ă)

  1. În original, trimitere la lăurușcă, care este ea însăși trimitere — LauraGellner

leurușcă[1] sf vz lăuruscă[2] modificată

  1. În original, incorect: leorușcă; o confirmă forma var. așa cum este tipărită în definiția principală — LauraGellner
  2. În original, trimitere la lăurușcă, care este ea însăși trimitere — LauraGellner

lourușcă[1] sf vz lăuruscă modificată

  1. În original greșit tipărit: louruscă ; vezi definiția principală — LauraGellner

lăurușcă f. viță sălbatică. [Lat. LABRUSCA].

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

!lăuruscă (înv., pop.) (desp. lă-u-) s. f., g.-d. art. lăuruștei; pl. lăuruște

lăuruscă[1] (reg.) (lă-u-) s. f., g.-d. art. lăuruștei; pl. lăuruște corectat(ă)

  1. În original: lăurușcă, contrar tuturor celorlalte surse. — cata

lăurúscă s. f. (sil. lă-u-), g.-d. art. lăurúștei; pl. lăurúște

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

LĂURÚSCĂ s. (BOT.; Vitis silvestris) (reg.) aguridar.

LĂURUSCĂ s. (BOT.; Vitis silvestris) (reg.) aguridar.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

lăurúscă (lăurúște), s. f.1. Viță sălbatică. – 2. Agriș sălbatic. – Var. rourușcă. Lat. labrŭsca (Pușcariu 956; Candrea-Dens., 968; REW 4814; DAR), cf. it. lambrusca, fr. lambruche, lambrusque, sp. labrusca, alb. lërrušk (Philippide, II, 645). Var. arată o încrucișare cu rouă.

Intrare: lăuruscă
lăuruscă substantiv feminin
  • silabație: lă-u- info
substantiv feminin (F8)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lăuruscă
  • lăurusca
plural
  • lăuruște
  • lăuruștele
genitiv-dativ singular
  • lăuruște
  • lăuruștei
plural
  • lăuruște
  • lăuruștelor
vocativ singular
plural
lourușcă substantiv feminin
substantiv feminin (F9)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lourușcă
  • lourușca
plural
  • louruște
  • louruștele
genitiv-dativ singular
  • louruște
  • louruștei
plural
  • louruște
  • louruștelor
vocativ singular
plural
leurușcă substantiv feminin
substantiv feminin (F9)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • leurușcă
  • leurușca
plural
  • leuruște
  • leuruștele
genitiv-dativ singular
  • leuruște
  • leuruștei
plural
  • leuruște
  • leuruștelor
vocativ singular
plural
răuruscă substantiv feminin
substantiv feminin (F8)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • răuruscă
  • răurusca
plural
  • răuruște
  • răuruștele
genitiv-dativ singular
  • răuruște
  • răuruștei
plural
  • răuruște
  • răuruștelor
vocativ singular
plural
rouruscă substantiv feminin
substantiv feminin (F8)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rouruscă
  • rourusca
plural
  • rouruște
  • rouruștele
genitiv-dativ singular
  • rouruște
  • rouruștei
plural
  • rouruște
  • rouruștelor
vocativ singular
plural
laurușcă substantiv feminin
substantiv feminin (F9)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • laurușcă
  • laurușca
plural
  • lauruște
  • lauruștele
genitiv-dativ singular
  • lauruște
  • lauruștei
plural
  • lauruște
  • lauruștelor
vocativ singular
plural
lauruscă substantiv feminin
substantiv feminin (F8)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lauruscă
  • laurusca
plural
  • lauruște
  • lauruștele
genitiv-dativ singular
  • lauruște
  • lauruștei
plural
  • lauruște
  • lauruștelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F8)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • laruscă
  • larusca
plural
  • laruște
  • laruștele
genitiv-dativ singular
  • laruște
  • laruștei
plural
  • laruște
  • laruștelor
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • leoruș
  • leorușul
plural
  • leoruși
  • leorușii
genitiv-dativ singular
  • leoruș
  • leorușului
plural
  • leoruși
  • leorușilor
vocativ singular
plural
lăurușcă substantiv feminin
substantiv feminin (F9)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lăurușcă
  • lăurușca
plural
  • lăuruște
  • lăuruștele
genitiv-dativ singular
  • lăuruște
  • lăuruștei
plural
  • lăuruște
  • lăuruștelor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

lăuruscă, lăuruștesubstantiv feminin

  • 1. regional Viță sălbatică al cărei fruct este un ciorchine cu boabe mici, negre (Vitis silvestris). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: aguridar
    • format_quote Sub cerdac, pe lăuruscă, Cum trecură Babele, A ieșit un pui de muscă Să-și usuce labele. TOPÎRCEANU, M. 38. DLRLC
    • format_quote Dă-n sînge lăurusca pală și cîrtița-și face mormîntul, S-adoarmă cu venirea iernii, sub țărîna din moșunoaie. ANGHEL, Î. G. 15. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.