15 definiții pentru lăudăros laudaros lăuduros


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

lăudăros, ~oa a [At: DOSOFTEI, PS. 167/4 / V: (reg) ~dur~[1], laudar~ / P: lă-u~ / Pl: ~oși, ~oase / E: lăuda + -ăros] 1 Care are obiceiul de a se lăuda Si: (îvr) lăudăcios (1), lăudăreț (1), lăudător (7-8). 2 Căruia îi place să se laude cu orice prilej Si: fanfaron, (îvr) lăudăcios (2), lăudăreț (2), lăudător (7-8). 3 Care exprimă, cuprinde laude la adresa propriei persoane Si: laudativ, elogios. corectată

  1. În original incorect accentuat: ~dur~ LauraGellner

LĂUDĂRÓS, -OÁSĂ, lăudăroși, -oase, adj. Care are obiceiul de a se lăuda, căruia îi place să se laude cu orice prilej; fanfaron, lăudăcios. [Pr.: lă-u-] – Lăuda + suf. -ăros.

LĂUDĂRÓS, -OÁSĂ, lăudăroși, -oase, adj. Care are obiceiul de a se lăuda, căruia îi place să se laude cu orice prilej; fanfaron, lăudăcios. [Pr.: lă-u-] – Lăuda + suf. -ăros.

LĂUDĂRÓS, -OÁSĂ, lăudăroși, -oase, adj. Care are obiceiul de a se lăuda, căruia îi place să se laude, să se fălească. Rău de treabă și lăudăros. ȘEZ. IV 200. – Pronunțat: lă-u-.

LĂUDĂRÓS ~oásă (~óși, ~oáse) și substantival Care se laudă cu orice prilej; fanfaron. /a lăuda + suf. ~ăros

lăudăros a. care se laudă întruna.

lăudărós, -oásă adj. Căruĭa-ĭ place să se tot laude.

laudaros, ~oa a vz lăudăros

lăuduros, ~oa a vz lăudăros


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

lăudărós (lă-u-) adj. m., pl. lăudăróși; f. lăudăroásă, pl. lăudăroáse

lăudărós adj. m. (sil. lă-u-), pl. lăudăróși; f. sg. lăudăroásă, pl. lăudăroáse


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

LĂUDĂRÓS s., adj. fanfaron, (rar) lăudăcios. (Om ~.)

LĂUDĂROS s., adj. fanfaron, (rar) lăudăcios.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

A FI LĂUDĂROS a se bărbieri, a-și burzului creasta, a se căca pe el, a se cocoși, a-și da aere / ifose, a se da artist / artizanat / crocant / grande / lebădă / mare / rotund, a se da mare sculă de basculă, a face pe boierul / pe nebunu’, a fi cu borșul la foc și cu peștele în iaz, a se împăuna, a-i muri (cuiva) lăudătorii, a se rupe în figuri, a se simți miez, a-și ține nasul pe sus, a umbla cu nasul pe sus, a umbla în bășini, a se umfla în pene, a i se umfla (cuiva) pipota, a nu-și vedea lungul nasului.

Intrare: lăudăros
lăudăros adjectiv
  • silabație: lă-u-
adjectiv (A51)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lăudăros
  • lăudărosul
  • lăudărosu‑
  • lăudăroa
  • lăudăroasa
plural
  • lăudăroși
  • lăudăroșii
  • lăudăroase
  • lăudăroasele
genitiv-dativ singular
  • lăudăros
  • lăudărosului
  • lăudăroase
  • lăudăroasei
plural
  • lăudăroși
  • lăudăroșilor
  • lăudăroase
  • lăudăroaselor
vocativ singular
plural
laudaros
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
lăuduros
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

lăudăros laudaros lăuduros

etimologie:

  • Lăuda + sufix -ăros.
    surse: DEX '98 DEX '09