26 de definiții pentru lăscaie / lețcaie lețcaie lescaie lițcaie lățcaie lectcaie (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LĂSCÁIE, lăscăi, s. f. Monedă de aramă valorând o jumătate de para, care a circulat în Țările Române în a doua jumătate a sec. XVIII; p. gener. monedă de valoare foarte mică. ◊ Expr. A nu avea (nicio) lăscaie (frântă sau chioară) = a nu avea absolut niciun ban. [Pr.: -ca-ie.Var.: lescáie, lețcáie, lițcáie s. f.] – Din ucr. ljackyj.

lăscaie2 sf [At: HIX, 43 / P: ~ca-ie / Pl: ~căi / E: nct] (Reg) 1 Oală de lut cu două toarte.

lăscaie1 sf [At: (a. 1768) IORGA, S. D. VII, 125 / V: (înv) lățc~, (nob) lectc~, (pop) les~, letc~, (îvp) lețc~, (pop) lițc~ / P: ~ca-ie / Pl: ~căi / E: ns cf ucr луцüкèé] 1 Monedă de aramă valorând o jumătate de para, care a circulat în țările române în a doua jumătate a sec. XVIII. 2 (Pfm) Monedă cu valoare foarte mică. 3 (Îs) ~ frântă Monedă de cea mai mică valoare. 4 (Pfm; îlav) Fără ~ Lefter. 5 (Pfm; îe) A nu avea (nici o) ~ (frântă sau chioară) A nu avea bani. 6 (Pop; îe) A i se șterge ~ia (cuiva) A-și pierde rangul.

LĂSCÁIE, lăscăi, s. f. Monedă de aramă valorând o jumătate de para, care a circulat în țările române în a doua jumătate a sec. XVIII; p. gener. monedă de valoare foarte mică. ◊ Expr. A nu avea (nici o) lăscaie (frântă sau chioară) = a nu avea absolut nici un ban. [Pr.: -ca-ie.Var.: lescáie, lețcáie, lițcáie s. f.] – Din ucr. ljackyj.

LĂSCÁIE, lăscăi, s. f. (Și în formele lescaie, lețcaie) Monedă veche de aramă, valorînd o jumătate de para; p. ext. monedă de valoare foarte mică. Ei trec în Dobrogea așa cum sînt: fără acte, fără lăscaie-n buzunar. GALAN, B. I 446. Lețcaia păstrată pentru cine știe ce greutate. CAMILAR, N. II 456. De la noi Și pînă la voi, Tot bani și lăscăi (Stelele). GOROVEI, C. 356. ◊ (Astăzi mai ales în expr.) A nu avea (nici o) lăscaie = a nu avea nici un ban. N-am lăscaie, nu mă bucur de vreun bine, de vreo slavă. MACEDONSKI, O. I 271. Lăscaie frîntă = ban de cea mai mică valoare; para chioară, v. para. Nu ți-a dat lescaie frîntă? Uite! Eu îți dau o pungă. HASDEU, R. V. 11. (Cu construcția inversată) Dă-mi o frîntă de lețcaie, Că foamea cumplit mă taie. ALECSANDRI, P. P. 137. – Variante: lescáie, lețcáie, lițcáie (ALECSANDRI, T. 941) s. f.

LĂSCÁIE ~ăi f. înv. 1) (în sec. XVIII) Monedă de aramă cu valoarea egală cu o jumătate de para. 2) fig. Monedă de valoare neînsemnată. ◊ A nu face nici o ~ a fi lipsit de valoare. A nu avea nici ~ (frântă sau chioară) a fi fără nici un ban; a nu avea nici un ban. [G.-D. lăscăiei; Var. lețcaie] /<ucr. ljackyj.

LESCÁIE s. f. v. lăscaie.

LEȚCÁIE s. f. v. lăscaie.

LEȚCÁIE s. f. v. lăscaie.

LIȚCÁIE s. f. v. lăscaie.

lețcae f. od. moneda cea mai măruntă în valoare de 1/2 para. [Și lăscae; origină necunoscută].

lețcáĭe și (rar) li- f., pl. ăĭ (poate din vre-o formă slavă *létskaĭa, letică, lituană, adică „monetă letică”, orĭ d. pol. lacki, leșesc). Odinioară, cea maĭ mică monetă, în valoare de o treime de para (V. aspru 1). A nu avea nicĭ o lețcaĭe, a nu avea nicĭ un ban, nicĭ o para chĭoară. – În Munt. est: lescaĭe, în vest lăscaĭe (ChN. 2, 88). V. mangîr.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

lăscáie/lețcáie (înv., pop.) s. f., art. lăscáia/lețcáia, g.-d. art. lăscắii/lețcắii; pl. lăscắi/lețcắi

lăscáie/lețcáie s. f., art. lăscáia/lețcáia, g.-d. art. lăscăii/lețcăii; pl. lăscăi/lețcăi

arată toate definițiile

Intrare: lăscaie / lețcaie
substantiv feminin (F131)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lăscaie
  • lăscaia
plural
  • lăscăi
  • lăscăile
genitiv-dativ singular
  • lăscăi
  • lăscăii
plural
  • lăscăi
  • lăscăilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F131)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lețcaie
  • lețcaia
plural
  • lețcăi
  • lețcăile
genitiv-dativ singular
  • lețcăi
  • lețcăii
plural
  • lețcăi
  • lețcăilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F131)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lescaie
  • lescaia
plural
  • lescăi
  • lescăile
genitiv-dativ singular
  • lescăi
  • lescăii
plural
  • lescăi
  • lescăilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F131)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lițcaie
  • lițcaia
plural
  • lițcăi
  • lițcăile
genitiv-dativ singular
  • lițcăi
  • lițcăii
plural
  • lițcăi
  • lițcăilor
vocativ singular
plural
lățcaie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
lectcaie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.

lăscaie / lețcaie lețcaie lescaie lițcaie lățcaie lectcaie

  • 1. Monedă de aramă valorând o jumătate de para, care a circulat în Țările Române în a doua jumătate a secolului XVIII.
    surse: DEX '09 DLRLC diminutive: lăscăioară
    • 1.1. prin generalizare Monedă de valoare foarte mică.
      surse: DEX '09 DLRLC 3 exemple
      exemple
      • Ei trec în Dobrogea așa cum sînt: fără acte, fără lăscaie-n buzunar. GALAN, B. I 446.
        surse: DLRLC
      • Lețcaia păstrată pentru cine știe ce greutate. CAMILAR, N. II 456.
        surse: DLRLC
      • De la noi Și pînă la voi, Tot bani și lăscăi (Stelele). GOROVEI, C. 356.
        surse: DLRLC
      • 1.1.1. expresie A nu avea (nicio) lăscaie (frântă sau chioară) = a nu avea absolut niciun ban.
        surse: DEX '09 DLRLC un exemplu
        exemple
        • N-am lăscaie, nu mă bucur de vreun bine, de vreo slavă. MACEDONSKI, O. I 271.
          surse: DLRLC
      • 1.1.2. expresie Lăscaie frântă = ban de cea mai mică valoare; para chioară.
        surse: DLRLC 2 exemple
        exemple
        • Nu ți-a dat lescaie frîntă? Uite! Eu îți dau o pungă. HASDEU, R. V. 11.
          surse: DLRLC
        • Dă-mi o frîntă de lețcaie, Că foamea cumplit mă taie. ALECSANDRI, P. P. 137.
          surse: DLRLC

etimologie: