12 definiții pentru lămâiță lămuiță


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LĂMÂÍȚĂ, lămâițe, s. f. 1. Arbust ornamental cu flori mici de culoare albă, ale cărui frunze, frecate în mână, răspândesc un miros de lămâie (Philadelphus coronarius). 2. Floare artificială de ceară albă, din care se fac coronițe și buchețele pentru mirese și cocarde pentru cei care participă la nuntă. – Lămâie + suf. -iță.

LĂMÂÍȚĂ, lămâițe, s. f. 1. Arbust ornamental cu flori mici de culoare albă, ale cărui frunze, frecate în mână, răspândesc un miros de lămâie (Philadelphus coronarius). 2. Floare artificială de ceară albă, din care se fac coronițe și buchețele pentru mirese și cocarde pentru cei care participă la nuntă. – Lămâie + suf. -iță.

lămâiță sf [At: HEM / V: (reg) a~, ~mui~ / P: ~mâ-i~ / E: lămâie + -iță] 1-2 (Șhp) Lămâioară (1-2). 3 (Bot) Arbust din familia verbenaceaelor, cu frunze scurt lanceolate, răspândind miros de lămâie, cu flori mici, albe și roz, care este originar din America de Sud și este cultivat la noi ca plantă ornamentală Si: lămâioară (3) (Lippia citriodora). 4 Arbust din familia saxifragaceaelor, cu tulpina înaltă de 1-3 metri, cu frunze alungit ovale, cu florile albe puternic mirositoare grupate în raceme, care este originar din Europa Meridională, fiind cultivat la noi ca plantă ornamentală și pentru mirosul plăcut Si: iasomie, sirinderică (Philadelphus coronarius). 5 Arbust din familia labiatelor, de dimensiuni mici, cu tulpini groase și lemnoase, foarte ramificate, acoperite cu peri scurți, cu frunze mici, liniare, și cu flori mici, roze, foarte aromatice, aflate în inflorescență laxă, care este de origine mediteraneană, fiind cultivat la noi în grădini ca plantă condimentară și din care se extrage un ulei folosit în medicină ca tonic, astringent și stimulant Si: cimbru, (reg) lămâioară (6) (Thymus vulgaris). 6 Arbust din familia caprifoliaceaelor, înalt de 1-2 metri, cu tulpina foarte ramificată, cu frunze opuse, scurt pețiolate, cu flori mici, roz și cu fructe bace globuloase albe, persistente în timpul iernii, care este originar din Canada și este frecvent cultivat la noi ca arbust ornamental Si: hurmuz (Symphoricarpus racemosus). 7 Plantă erbacee din familia labiatelor, cu miros plăcut, stufoasă, cu tulpina patrunghiulară, ramificată, cu frunze ovale și cu flori liliachii aflate în inflorescență laxă, care crește atât în locuri uscate, pietroase, cât și în poieni Si: roiniță, mătăcină, melisă, iarba-stupului (Melissa officinalis). 8 Plantă din familia compozitelor, cu tulpina înaltă, ramificată, puternic mirositoare și cu flori galbene, cultivată mult în grădini pentru mirosul aromatic, asemănător cu acela al lămâii Si: lemnul Domnului (Artemisia abrotanum). 9 (Bot; reg) Mușcată1. 10 (Bot; reg) Ciupercă din familia prezizaceelor, cărnoasă, de formă răsucită, de culoare roșie-portocalie pe dinafară, comestibilă, dar nu foarte gustoasă Si: urechea-babei (Peziza venosa). 11 (Înv) Floare artificială din ceară de culoare albă din care se fac coronița, buchetul pentru mireasă și cocardele pentru cei care participă la nuntă. 12 Dans popular nedefinit mai îndeaproape. 13 Melodie după care se execută acest dans. corectată

LĂMÂÍȚĂ ~e f. 1) Arbust ornamental cu flori mici, albe, ale cărui frunze, frecate în mână, răspândesc un miros plăcut. 2) Floare artificială de culoare albă din care se fac coronițe și buchete pentru mirese. /lămâie + suf. ~iță

lămâiță f. plantă ce exală un miros de lămâie și cu care se fac cununi de mirese (Lippia citriodora).

LĂMÎÍȚĂ, lămîițe, s. f. 1. Mic arbust cu flori mici și albe, ale cărui frunze, frecate în mînă, răspîndesc un miros de lămîie (Lippia citriodora). Îi miroase... buzele a lămîiță. BIBICESCU, P. P. 374. 2. Floare artificială de ceară albă, din care se fac coronițe și buchețele pentru mirese. Erau frumoși, el cu cocardă de beteală pe piept, ea cu cununa de lămîiță. PAS, Z. I 118.

lămîíță f., pl. e (dim. d. lămîĭe). O plantă verbenacee cultivată originară din Argentina (lippia [saŭ aloýsia] citriodóra). Frunzele eĭ, frecate în mînă, daŭ un miros plăcut de lămîĭe.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

lămâíță s. f., g.-d. art. lămâíței; pl. lămâíțe

lămâíță s. f., g.-d. art. lămâíței; pl. lămâíțe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

LĂMÂÍȚĂ s. v. cimbru, melisă, pitacu-dracului, roiniță, sirinderică.

lămîiță s. v. CIMBRU. MELISĂ. PITACU-DRACULUI. ROINIȚĂ. SIRINDERICĂ.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a-i da (cuiva) lămâița în foc expr. (er.d. femei) a avea contact sexual cu un bărbat.

Intrare: lămâiță
lămâiță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lămâiță
  • lămâița
plural
  • lămâițe
  • lămâițele
genitiv-dativ singular
  • lămâițe
  • lămâiței
plural
  • lămâițe
  • lămâițelor
vocativ singular
plural
lămuiță
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.

lămâiță lămuiță

  • 1. Arbust ornamental cu flori mici de culoare albă, ale cărui frunze, frecate în mână, răspândesc un miros de lămâie (Philadelphus coronarius).
    exemple
    • Îi miroase... buzele a lămîiță. BIBICESCU, P. P. 374.
      surse: DLRLC
  • 2. Floare artificială de ceară albă, din care se fac coronițe și buchețele pentru mirese și cocarde pentru cei care participă la nuntă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • Erau frumoși, el cu cocardă de beteală pe piept, ea cu cununa de lămîiță. PAS, Z. I 118.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Lămâie + sufix -iță.
    surse: DEX '98 DEX '09