12 definiții pentru lămâioară

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LĂMÂIOARĂ, lămăioare, s. f. Mic arbust din familia labiatelor, cu flori foarte aromate, care se folosește drept condiment (Thymus vulgaris). [Pr.: -mâ-ioa-] – Lămâie + suf. -ioară.

lămâioa sf [At: HEM / V: a~ / P: ~mâ-ioa~ / Pl: ~re / E: lămâie + -ioară] 1-2 (Șhp) Lămâie (1) (mică) Si: lămâiță (1-2). 3 (Bot) Lămâiță (3) (Lippia citriodora). 4 (Bot; reg) Gălbenele (Lysimachia vulgaris). 5 (Bot; reg) Barba-împăratului (Viola trudor). 6 (Bot; reg; îf alămâioară) Gutuie. 7 (Bot; reg) Lămâiță (5) (Thymus vulgaris).

LĂMÂIOARĂ, lămâioare, s. f. Mic arbust din familia labiatelor, cu flori foarte aromate, care se întrebuințează drept condiment (Thymus vulgaris). [Pr.: -mâ-ioa-] – Lămâie + suf. -ioară.

LĂMÂIOARĂ ~e f. Plantă mică, cu tulpina ramificată puternic și cu flori aromate, folosite drept condiment. /lămâie + suf. ~ioară

LĂMÎIOARĂ, lămîioare, s. f. Plantă semilemnoasă din familia labiatelor, cu flori foarte aromate, care se întrebuințează în bucătărie ca condiment (Thymus vulgaris ).

címbru și (Prah.) cĭúmbru m. (vsl. čombrŭ, d. vgr. thýmbros, thýmbra, lat. thymbra; bg. čuber; ung. csomber, secuĭește csömbör). O plantă labiată culinară cu miros plăcut și pătrunzător. În bot. satureia hortensis, cimbru de grădină; thymus chamaedris și thymus serpyllum, cimbrișor, cimbru de cîmp, sărpun, și thymus vulgaris cimbru care se întrebuințează ca condiment culinar și care se numește pe alocurĭ și lămîĭoară și schinduf.

lămîĭoáră (ĭoa o silabă) f., pl. e (dim. d. lămîĭe). V. cimbru.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

lămâioa s. f., g.-d. art. lămâioarei; pl. lămâioare

lămâioa (-mâ-ioa-) s. f., g.-d. art. lămâioarei; pl. lămâioare

lămâioa s. f. (sil. -ioa-), g.-d. art. lămâioarei pl. lămâioare

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

LĂMÂIOA s. v. cimbrișor, cimbru.

lămîioa s. v. CIMBRIȘOR. CIMBRU.

Intrare: lămâioară
lămâioară substantiv feminin
  • silabație: lă-mâ-ioa-ră info
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lămâioa
  • lămâioara
plural
  • lămâioare
  • lămâioarele
genitiv-dativ singular
  • lămâioare
  • lămâioarei
plural
  • lămâioare
  • lămâioarelor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

lămâioa, lămâioaresubstantiv feminin

  • 1. Mic arbust din familia labiatelor, cu flori foarte aromate, care se folosește drept condiment (Thymus vulgaris). DEX '09 DLRLC
etimologie:
  • Lămâie + sufix -ioară. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.